in ,

A trăi cu artă

Când vrei să-ţi ascunzi şiretlicurile, trebuie să găseşti un loc anume în sinea ta. Nimeni nu se împovărează cu lucruri de mâna a treia. O face doar dacă-i zevzec.

A ne privi direct în ochi pentru a ne mustra de unele neghiobii. Poate că n-ar strica să ne uităm direct în oglindă:

„Uneori, seara, apare o figură

Ce ne priveşte din adâncul oglinzii.

Şi arta trebuie să fie ca această oglindă

Ce ne redă propria noastră faţă.”

(J. Borges, Arta poetică.)

A trăi cu artă s-ar cuveni să fie gândul şi lucrarea fiecăruia dintre noi. Gâlcevile, de orice natură ar fi ele, arată că prostia omenească nu are margini. Dacă Erasmus de Rotterdam se îmbăta cu Elogiul nebuniei – ce vremi şi pe atunci – azi ar trebui un elogiu al răbdării.

Fără răbdare, arta de a trăi ar fi în pericol.

De data aceasta propunem un Elogiu al Răbdării.

De ce şi nu unul al Înţelepciunii?

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 3 februarie 2019

Binecuvântare Arhierească pentru credincioșii parohiei Sfinții Voievozi din Curtea de Argeș