in ,

Autoportret

(Publicat în: 22 noiembrie 2019)

Aş crede că Cioran, la o expoziţie de pictură, spre exemplu, nu s-ar uita cu ochi buni la tablourile în culori prea luminoase și cu uşoare umbre. Sunt sigur că i-ar plăcea picturile întunecate cu uşoare lumini pentru a nu se crede că este o pânză în întuneric. Gândurile acestea mi-au venit când Cioran, obosit de nopţile albe şi tremurânde, ne dă mărturie: „Nu-mi văd decât umbra în Dumnezeu, cu cât mă apropii de El, ea se interpune între noi şi fug de Dumnezeu din propria mea frică”.

Trebuia să-şi „picteze” chipul oţetos ş-apoi să se odihnească în „umbra lui Dumnezeu!”

De Dumnezeu nu avem unde fugi!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 23 noiembrie 2019

Cercetând și binecuvântând, parohia Sfântul Apostol Andrei – Papucești II, protoieria Pitești