in ,

Bunătate

Când scriu sau mă gândesc la cuvântul bunătate, în faţa ochilor îmi apare o pâine mare, dolofană, aurie, care iese din cuptor.

Când omul este ca pâinea caldă, cum auzim uneori vorbindu-se, asemuieşti pe acel om cu un înger care împarte merindea caldă şi hrănitoare.

Când cineva ne supără în multe chipuri şi fără măcar să-i pară rău sau să-şi ceară iertare – lucru rar, din păcate, noi să fim buni, mereu buni.

Iar când obosim, să ne aducem aminte şi de Lao-Tzu, care ne încurajează: „Cu cel care-i bun, sunt bun; şi cu cel care nu-i bun sunt totuşi bun”.

Când te întâlneşti cu mama, te întâlneşti cu Dumnezeu. Este cea mai bună fiinţă din lume!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

Sinaxar 4 decembrie 2018

Arhiepiscopul Argeșului la Mănăstirea Cernica: De porunci nu trebuie să ne fie frică, ele sunt binecuvântare