in ,

Cancerul la stomac este de zece ori mai mare în Japonia decât în America! Dar la români?

După cum se vede, Dr. Hiromi Shinya trece cu știința medicală prin apele oceanelor, problematica sănătății, atât a stomacurilor cât și a intestinelor americanilor și japonezilor. Demersul lui de cercetător înrăit a scos la iveală situații care au îngrijorat lumea întreagă.

În cele din urmă, a ajuns la concluzia că ”rata cancerului la stomac este de zece ori mai mare în Japonia decât în America.”

De asemenea face constatarea că: ”La ora aceasta, obezitatea a devenit o problemă foarte serioasă atât în Japonia, cât și în America… Adevărul este că japonezii nu sunt capabili să se îngrașe atât de mult… japonezii nu pot deveni la fel de obezi ca americanii pentru că, înainte să apuce să se îngrașe atât de tare, vor avea probleme de stomac, fiind mult mai mic, iar aceasta îi va împiedica să mănânce mai mult. Cu alte cuvinte, motivul pentru care americanii pot deveni mult mai grei decât japonezii, este acela că au sisteme digestive mai rezistente”.[1]

Diagnosticarea unică în istoria medicală a lumii, a celor peste 300.000 de pacienți, pe care a făcut-o și încă o mai face Dr. Hiromi, a ajuns la concluzii de luat aminte: ”Examinând stomacuri la endoscop am descoperit diferențe considerabile între japonezi și americani, când e vorba de simptome. Când examinez un japonez, chiar dacă situația nu este prea gravă, el mi se va plânge de dureri de stomac și de o stare generală de neplăcere și de arsuri. Interesant este că am descoperit că un american, chiar dacă are inflamații serioase ale mucoasei esofagului sau stomacului, rareori se va plânge de arsuri sau alte probleme. O altă cauză a deosebirilor, de bună seamă, constă în cantitatea de vitamina A din alimentația americanilor. Vitamina A protejează nu numai mucoasa gastrică, ci și toate celelalte membrane, cum ar fi cea oculară sau cea a traheii. Uleiurile conțin multă vitamina A. Este drept că alimentația japonezilor s-a occidentalizat, dar volumul unor alimente cum ar fi uleiurile,  untul sau ouălele, consumate de japonezi, sunt încă mult sub cele ale americanilor. Dacă te gândești la sănătatea în ansamblu a organismului uman, aceste tipuri de alimente nu sunt bune. Dar dacă te gândești la protejarea membranelor mucoase din întreg organismul, aceste alimente au unele efecte pozitive.”[2]

Cum s-ar zice… nici toate ale medicului, dar nici toate ale popii!… S-ar îngădui consumul de uleiuri crude, presate la rece și fără a fi prăjit ceva cu el, ci doar folosit la mâncăruri pregătite la cuptor și în salate de tot felul. Untul cu măsură, de dor numai! Și acela dacă este de vacă, oaie, soia și nu din petrol și alte surse. Cât despre ouă, tot cu măsură, fără abuz; să fie proaspete, făcute în apă și mâncate moi, evitându-se omletele fulger, ușor de făcut, dar… periculoase pentru organism, mai ales dacă însoțești omleta cu niscaiva metri de cârnați și carne conservată de la oală, în untură de purcel.

Când vorbim despre rezistența sistemului gastro – instestinal al americanilor, trebuie luat în calcul numărul de enzime digestive conținut de organismele lor mai rezistente: ”Enzimele rezistente descompun alimentele și ajută corpul să absoarbă nutrienții. Numărul total al enzimelor digestive determină digestia și absorbția hranei. Digestia și absorbția se desfășoară pas cu pas, pe măsură ce alte enzime se eliberează în diverse etape ale digestiei. Aceste niveluri încep cu saliva și se deplasează spre stomac, duoden, pancreas și intestinul subțire. În aceste condiții, dacă fiecare organ secretă suficiente enzime digestive, atunci digestia și absorbția vor avansa fără probleme. Dar dacă este secretată o cantitate insuficientă de enzime digestive, atunci survine indigestia, iar celelalte organe vor fi solicitate suplimentar.”[3]

 

Deci americanii iau suplimente de enzime digestive, ele fiind extrem de populare în America. Ele pot fi cumpărate cu ușurință de la magazinele de alimentație sănătoasă și de la supermarket, pe când japonezii bolnavi au mult mai puține enzime digestive decât populația din America pentru că, ”aceste suplimente nu sunt disponibile pe piața japoneză, și se pot obține numai cu rețetă, atunci când doctorul consideră că este necesar.”[4]

Trebuie să avem mare grijă de moara fermecată, care este stomacul nostru, pururea neodihnit, ca și celelalte organe puse în lucrare tainică de Dumnezeu Atoatecreatorul.

Multă lume se plânge că are acid la stomac. Suprimarea mecanică, prin medicamente, a acelor secreții acide stomacale, este un pericol care se agravează în timp: ”Dacă suprimăm acidul gastric cu ajutorul medicamentelor, mucoasa stomacului se va atrofia, rezultatul va fi cel despre care a fost vorba mai sus: atrofia mucoasei gastrice evoluează, iar aceasta poate conduce la apariția cancerului la stomac.”[5]

Cunosc mai multe persoane care au avut probleme cu sănătatea stomacului. Una dintre persoane a fost profesorul meu sibian, Mircea Păcurariu, academicianul savant de azi, care, având norocul de o soție doctor, l-a tratat cu atâta grijă încât acum este în vârstă de 84 de ani și cu un stomac perfect, care macină ca o roată de moară și fără nicio durere.

Eu eram foarte îngrijorat de sănătatea magistrului meu! Credeam că va muri de tânăr. Iată ce a însemnat grija doamnei Mioara Păcurariu, dar ce a însemnat și ascultarea exemplară a severului profesor de Înaltă Teologie Ortodoxă și istoric renumit, Mircea Păcurariu, savantul și spaima celor cu lecția neînvățată!

Și-a schimbat stilul de viață și regimul alimentar!

Este și astăzi pe baricadele vieții!

Calinic Arhiepiscopul, Vrei să fii sănătos?, ediția a doua, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2018

 

[1] Dr. Hiromi Shinya, Enzima Miracol, București: Lifestyle, 2013, pag. 43

[2] Ibidem, pag. 44

[3] Ibidem, pag. 44

[4] Ibidem, pag. 45

[5] Ibidem, pag. 45

Sinaxar 1 mai 2019

Samarineanul milostiv, parohia Stănești, protoieria Curtea de Argeș