in ,

Când n-ai încotro

În arealul politic românesc, lucrurile deja se conturau în sensul că Partidul Comunist începea pe faţă lucrarea şi în domeniul Bisericii. Se mergea la ţintă, fără bâjbâială. Consemnarea din 23 noiembrie 1946 sună astfel: „următorii ierarhi erau consideraţi astfel de Partidul Comunist: Mitropolitul Efrem Enăcescu, fost al Basarabiei şi arhiereul Atanasie Dincă ‚sunt urâţi de moarte’ şi ‚puşi la index’; Episcopul Policarp Moruşca, locţiitor la Maramureş şi Episcopul Antim Nica, fost al Ismailului, azi directorul Internatului Teologic, se bucură de o proastă reputaţie şi nu li se va îngădui niciodată să se ridice în scaune episcopale”[1].

Din cei patru ierarhi, doar Episcopul Antim Nica a rezistat presiunilor comuniste, răzbind ca până la moarte să fie Arhiepiscop al Dunării de Jos, după 27 de ani de ascultare ca Episcop Vicar Patriarhal sub păstorirea lui Justinian.

A venit vremea, era deja luna mai a anului 1947, când Patriarhul Alexei al Moscovei trebuia să răspundă invitaţiei Patriarhului Nicodim care vizitase Biserica Rusă în toamna anului 1946. ,, Aşadar, vineri, 30 mai 1947, la ora 930 fix, Patriarhul Alexei al Moscovei a sosit în Gara Mogoşoaia, unde a fost întâmpinat de Patriarhul Nicodim, cler, protoierei din Capitală şi provincie, Guvern, etc.”[2].

Patriarhul Alexei săvârşeşte slujba în Catedrală, iar cuvântarea scrisă pe care trebuia să o rostească Patriarhul Nicodim, a citit-o Episcopul Iosif Gafton al Argeşului. Memorialistul Dudu Velicu ne spune mai departe că: „A răspuns Patriarhul Alexei, care şi-a exprimat bucuria de a fi vizitat România, etc., sfârşind cu invitaţia ca în toamna acestui an Patriarhul Nicodim să meargă la Moscova, pentru ca într-un Sinod (ecumenic), alături de şefii celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale, să se rezolve problemele bisericeşti generale. Patriarhul Nicodim ridică repede mâna dreaptă şi arătătorul ei spre Patriarhul Alexei şi îi spune în limba română: ‚Da’ de ce la Moscova?’ Patriarhul Alexei va fi înţeles – că s-a făcut apoi linişte, cei din jur zâmbeau – cu toate că nu i s-au tradus cuvintele acestea. Iată-l pe Emil Bodnăraş, subsecretar de Stat la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, cum se apleacă la urechea unui vecin şi, râzând, îi şopteşte ceva. Interpretarea: ‚Lasă, Înalt Prea Sfinţite, nu te teme, că nu mai ajungi să participi la acest sinod, indiferent unde s-ar ţine el’”[3].

Patriarhul Nicodim şi-a pus demisia în mâna Regelui Mihai I de câteva ori şi, tot de atâtea ori, chiar dacă decretul de pensionare fusese semnat, era retras ceva mai târziu, punându-se la cale o altă manevră politică.

Cum se auzea de demisia Patriarhului Nicodim, ca prin minune apăreau candidaţii, făcându-se tot felul de rocade imaginare.

La alegerea primului Patriarh se vorbea de o eventuală candidatură a lui Vasile Pârvan, de data aceasta se discuta despre candidatura lui Gala Galaction (Grigore Pişculescu). Iată textul din ziua de miercuri, 23 iulie 1947: „Circulă ştirea după care preotul Gala Galaction este unul din viitorii candidaţi serioşi la ocuparea scaunului de patriarh. În cercurile patriarhale se afirmă că Patriarhul Nicodim şi-a depus demisia în mâinile Regelui Mihai, pe când acesta se afla la Sinaia”[4].

Dacă demisia Patriarhului Nicodim era poate „o ştire”, pe adevăratele, Dudu Velicu, consemna în ziua de marţi, 5 august 1947: „După demisia sa, Mitropolitul Irineu s-a retras la Mănăstirea Agapia, însoţit de un călugăr, ucenicul lui. Faptul că a plecat din scaun i-a creat o situaţie sufletească grea”[5].

Abuzurile au început să apară, mai ales, că era mare foamete în ţară. Iată textul în cauză din ziua de miercuri, 27 august 1947: „Între Patriarhul Nicodim şi Radu Roşculeţ, Ministrul Cultelor, s-a iscat un nou conflict. Ministrul a trimis, cu maşina sa, pe un căpitan, însoţit de un domn Mustaţă, la Mănăstirea Cernica, pentru a-i procura alimente. Stareţul, Arhimandritul Partenie Buşcu, a refuzat să-i  dea ceva, adăugând că mănăstirea nu-i moşia ministrului. Supărat, ministrul a ordonat o anchetă în legătură cu gestiunea mănăstirii, pentru a-l pedepsi pe Partenie”[6]. În luna iulie, când Patriarhul Nicodim şi-a depus demisia în mâinile Regelui Mihai, (lucru ce a supărat pe dr. Petru Groza, primul ministru de atunci) luni, 27 octombrie 1947, se consemnează: „Regele Mihai nu a primit demisia Patriarhului Nicodim, ci pe cererea acestuia (în copie) a pus o rezoluţie potrivit căreia îi acordă un concediu de sănătate şefului Bisericii”[7].

La 1 decembrie 1947, de la Mănăstirea Neamţ, Patriarhul Nicodim se îndrepta spre Bucureşti. Starea sănătăţii era deja gravă. Iată ce se consemnează, sâmbătă, 20 decembrie 1947: „Grigore Spiru spune că prezenţa Patriarhului în Bucureşti, deşi starea sănătăţii lui este gravă, se datoreşte Guvernului Petru Groza, care a cheltuit 600.000 lei pentru tren sanitar special, spre a fi adus de la Mănăstirea Neamţ. În prezent, Guvernul suportă toate cheltuielile pentru întreţinerea Patriarhului, căruia i se dau până şi icre negre, etc. Şi Patriarhul nu se poate urni din patul său de adâncă suferinţă”[8].

Iar: „Marţi, 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a abdicat de la tron” şi „Miercuri, 31 decembrie 1947, în după amiaza zilei de azi, Groza i-a făcut o vizită Patriarhului, care i-ar fi prezentat demisia din postul său. Demisia este în legătură cu abdicarea Regelui. Dacă a plecat el, s-a exprimat Patriarhul, eu nu mai am nici un rost”[9].

Sfârşitul anului 1947 aducea sfârşitul unei epoci!

Groza putea fi mulţumit. Aşa vor îngheţa drepturile fundamentale ale românilor vreme de jumătate de veac! Sovietizarea biruise pentru o vreme!

Calinic Argeșeanul, Biserica Neamului în pumnii tiranului – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

 

 

[1] Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă Română în perioada sovietizării României. Însemnări zilnice. I, 1945-1947. Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 2004, p. 198;

[2] idem, p. 243;

[3] idem, p. 245;

[4] idem, p. 261;

[5] idem, p. 262;

[6] idem, p. 266;

[7] idem, p. 276;

[8] idem, p. 296;

[9] ibidem.

Sinaxar 17 octombrie 2018

Sinaxar 18 octombrie 2018