in

Canonizarea Sfinților Români

Cu meticulozitatea bine cunoscută a marelui nostru istoric, Părintele Mircea Păcurariu a întocmit, cu adevărat, cu toată acrivia, o listă împărătească, menită să poată mulțumi toate exigențele Patriarhului Teoctist, ucenicul și învățăcelul Patriarhului Justinian, care purtat de Duhul Sfânt a început, chiar din primii ani de patriarhat, să propună Sinodului de atunci primele canonizări de sfinți, după 433 de ani de la prima canonizare a Patriarhului Nifon, în 1517, a doua zi după sfințirea Catedralei de la Curtea de Argeș.

Atunci, ca și acum, această grijă duhovnicească a patriarhilor României a fost binecuvântată de Dumnezeul Iubirii care ”minunat este întru Sfinții Săi, din Cer și de pe pământ.”
Sfinți cu moaște în țara noastră, al căror cult s-a generalizat în 1950 (1955):
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași: 14 octombrie;
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou de la Patriarhia Română (București): 27 octombrie;
Sfântul Grigore Decapolitul de la Bistrița: 20 noiembrie;
Sfânta Muceniță Filoteia de la Argeș: 7 decembrie;
Sfântul Nicodim de la Tismana: 26 decembrie;
Sfântul Mucenic Ioan Românul (nu Valahul): 12 mai;
Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava: 2 iunie.
Sfinți canonizați cu cinstire locală prin hotărârea sinodală din 1950 (canonizarea din 1955) al căror cult ar trebui acum generalizat:
Sfinții Ierarhi și Mărturisitori Iorest și Sava, Mitropoliții Transilvaniei: 24 aprilie;
Cuvioșii Mărturisitori: Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Sfântul Mucenic Oprea: 21 octombrie;
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica: 11 aprilie;
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș: 15 septembrie.
Sfinți autohtoni care au propovăduit și au suferit martiriu pentru credință în spațiul carpato-danubiano-pontic sau cei din alte regiuni, dar care au predicat și au fost martirizați în părțile noastre și sunt cinstiți ca sfinți de alte Biserici Ortodoxe surori, fiind trecuți în martirologii, sinaxare și calendare.
Sfântul Montanus preotul și soția sa Maxima din Singidunum: 26 aprilie;
Sfântul Irineu, episcopul din Sirmium: 6 aprilie;
Sfinții Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul și Venust din Sirmium: 21 august;
Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat din Sirmium: 9 noiembrie;
Sfântul Mucenic Hermes din Bononia: 31 decembrie;
Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin din Durostorum: 24 aprilie;
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul din Durostorum: 27 mai;
Sfinții Mucenici Marcian și Nicandru din Durostorum: 8 iunie;
Sfântul Mucenic Emilian din Durostorum: 18 iulie;
Sfinții Mucenici Quintilian, Maxim Citețul și Dadas cel din Ozobia, lângă Durostorum: 28 aprilie;
Sfinții Mucenici: Zoticos (Zotic) Atalos (Atal), Kamasis și Filip de la Niculițel (cu moaștele la mănăstirea Cocoș): 4 iunie;
Sfinții Mucenici Epictet preotul și Astion din Halmyris (Dobrogea): 4 iunie;
Sfinții Mucenici Chiril, Chindeas și Dasius din Axiopolis (Cernavodă): 9 august;
Sfinții frați mucenici Argeu, Narcis și Marcelin din Tomis (Constanța), Episcopul Tit (Filius) și cei dimpreună cu dânșii;
Sfinții Mucenici Zotic, Lucian, Eli (Ilie), Valerian, Macrobiu și Gordian din Tomis (Constanța): 13 septembrie;
Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului: 25 ianuarie;
Sfântul Efrem, episcopul Tomisului: 7 martie;
Sfântul Teotim, episcopul Tomisului: 20 aprilie;
Sfântul Mucenic Sava de la Buzău: 12 aprilie;
Sfântul Niceta de Remesiana (Nichita Romanul): 15 septembrie;
Sfântul Cuvios și Mărturisitor Ioan Casian: 29 februarie;
Sfinții Mucenici Ermil diaconul și Stratonic temnicerul din Singidum: 13 ianuarie;
Sfântul Mucenic Lup din Novae: 23 august.
Aceștia sunt trecuți și în calendarele Bisericii noastre.
Sfinți și Cuvioși mai noi, cercetați:
Sfântul Cuvios Daniil Sihastru de la Voroneț: 18 decembrie;
Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului: 11 august;
Sfântul Maxim Brancovici, Mitropolitul Țării Românești (prăznuit în Biserica Sârbă): 18 ianuarie;
Cuviosul Paisie de la Neamț (canonizat de Biserica Rusă): 15 noiembrie;
Cuviosul Antipa de la Calapodești (cinstit de Muntele Athos): 10 ianuarie.
Sfinți români care se bucură de cinstire locală în diferite părți ale țării noastre, în legătură cu care Biserica nu a luat până acum o hotărâre de canonizare.
Propuneri:
Cuviosul Dionisie cel Mic (Exiguul, Smeritul): 29 februarie;
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeți, Arhiepiscopul Transilvaniei: 6 iunie;
Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop: 8 mai ( o dată cu Sfântul Evanghelist Ioan – hramul mănăstirii).
Amfilohie sihastrul de la Pângărați-Neamț: 8 septembrie (ziua morții).
Cuviosul Antonie de la Iezeru: 17 ianuarie (o dată cu Antonie cel Mare).
Cuvioasa Teodora de la Sihla: 11 septembrie (o dată cu Sfânta Teodora din Alexandria).
Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca;
Sfântul Leontie de la Rădăuți;
Cuviosul Rafail de la Agapia;
Cuviosul Epifanie de la Voroneț;
Cuviosul Chiriac de la Bisericani;
Cuviosul Chiriac de la Tazlău;
Cuviosul Partenie de la Agapia;
Cuviosul Inochentie de la Probota;
Cuviosul Vasile de la Moldovița;
Cuviosul Iosif de la Bisericani;
Aceștia sunt pomeniți de Mitropolitul Dosoftei în ”Viața și petrecerea sfinților”, ca bucurându-se de cinstire locală.
Preoții mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș – 21 septembrie;
Cuviosul Stareț Gheorghe de la Cernica: 3 decembrie;
Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul): 5 august;
Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache: 15 august;
Eventual, într-o nouă etapă următorii ierarhi și un domnitor:
Sfântul Ierarh Antim Ivireanul cel ucis de turci: 22 septembrie;
Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei și Sucevei: 13 decembrie;
Sfântul Ierarh Veniamin (Costachi), Mitropolitul Moldovei și Sucevei: 18 decembrie;
Sfântul Ierarh Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei: 26 ianuarie;
Binecredinciosul Domn Ștefan cel Mare al Moldovei: 4 iulie.
Nota: Documentele și informațiile pe care le avem nu îndreptățesc cu nimic trecerea între sfinți a celor propuși anterior: Cuvioasa Mavra, Teofana Basarab, Episcopul Iosif Stoica, credinciosul Mihail Giurgea și domnitorul Miron Barnovschi.
Nu sunt considerați ca ”sfinți” nici de tradiția populară, așa cum e cazul cu mulți din cei consemnați mai sus.
Sibiu, 21 octombrie 1989                  
Preot prof. Mircea Păcurariu
*
În ședința de lucru a Sfântului Sinod din 25-26 iulie 1991 s-a luat în atentă examinare referatul Cancelariei Sfântului Sinod în legătură cu procesul verbal al Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinților români, Comisie din care, a făcut și face parte chiar acum și Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului.
Patriarhul Teoctist avea ”mania” de a convoca ședințele Sfântului Sinod, vara mai ales, și parcă alegea perioadele cele mai toride, când văzduhul fierbea ca-n cazanul cu smoală. Avea o putere de muncă fenomenală și o răbdare de granit, încât, cel puțin pe mine mă apucau niște amețeli groaznice din cauza căldurii, iar lui nici că-i păsa, în ședințe interminabile și fără nicio pauză.
Într-un cuvânt, lucra ca la numărătoarea inversă!
Era și cazul. Problemele asaltau Sinodul Ortodox fără odihnă.
Exact așa cum se întâmpla și cu lucrările din sânul Comisiei pentru canonizarea Sfinților Români, deseori, auzindu-se în mass-media, cum se cerea și trecerea în rândul sfinților a celor uciși în revoluția din 1989! Și, desigur, pe toți cei care au murit în temnițele comuniste și ostașii de pe câmpurile de luptă pentru apărarea țării, întregirea neamului românesc și spre slava sfintei noastre Biserici drept slăvitoare!
Complicată stare de fapt! Asalturile din toate părțile trebuiau întâmpinate cu înțelepciune. Orice întârziere din partea Sinodului era considerată drept un afront de sfidare și desconsiderare, încât, în duminici și sărbători, începând cu Catedrala Patriarhală, slujbele, mai ales Sfânta Liturghie erau tulburate de așa zisele ”călugărițe” de prin zona Brăilei și a Galaților (Tichilești).
Au fost și la Curtea de Argeș de vreo câteva ori.
Părintele Mihail le cunoștea bine și le întâmpina cum se cuvine.
Când le-a întrebat:
– De ce strigați în timpul slujbei: Jos Teoctist cu sinodul comunist?
– Strigăm că așa ne place. Merge prea bine slujba și vrem să vedem cum merge și altfel.
– Dar cine vă plătește pe voi, un grup așa de mare?
– Găsim noi și binefăcători!
– Care vă îndeamnă la tulburări în Biserică?
– Nu! Asta o facem noi, așa de capul nostru.
Printre femei erau și câțiva bărbați, care erau mai prudenți, îndemnând cotoarbele să strige exact când se pomenea la slujbă Patriarhul Teoctist sau arhiereii care slujeau în eparhiile lor.
Am fost de față atunci când, la slujbele în sobor cu Patriarhul Teoctist, strigau smintitele de răsuna biserica, până le scoteau oamenii de ordine, afară din biserică. În anumite cazuri erau și bătute.
L-am văzut pe Patriarhul Teoctist cum se înroșește la față și gata să se prăbușească. Ani în șir, acest grup a tot strigat: Jos Teoctist! Au strigat și la Argeș. Au fost arestate. Am mijlocit să fie eliberate, scăpând doar cu amenzi ușoare.
Așa se făceau presiuni pihologice, ca unii dintre noi, în frunte cu Patriarhul Teoctist, să cam murim, ca să vină garnitură nouă. Teoctist a murit și strigătoarele au mai strigat câte puțin până ce au amuțit. Dispăruse obiectul strigătoarelor și acum, în aceste momente, se puteau odihni, ronțăindu-și pesmeții aruncați de către cei care doreau destabilizarea Bisericii și mătrășirea ierarhiei dinainte de 1989, dar și după aceea. Nici chiar de unii arhierei tineri nu mai încăpeau. Ne luau cu hăulitele lor, fie singulari, strigându-ne pe nume, fie la grămadă, împotriva întregului Sinod al României. Erau interese dinlăuntru și dinafară.
Poate într-o zi se vor arăta la lumină tenebroasele apucături rascolnice din sânul Bisericii românești sau nu se va mai afla niciodată povestea cu ”strigatul”, precum nu se va ști ”cine a tras în noi după 22”, existând doar frânturi din întregul invizibil. Ceea ce este de întrebat: Cum se face oare, de s-a strigat numai împotriva ierarhiei ortodoxe? Este vreun răspuns?
Dar știe Dumnezeu și aceasta este îndeajuns!
*
Iertați, era vorba despre canonizări! Poate că într-o zi și acest patriarh apostolic și biblic se va bucura și el de o canonizare, când ofticoșii contemporani lui, vor lua drumul veșniciei, ca să se ierte după draperiile Paradisului. Poate s-ar bucura și Ioan Paul al II-lea!
Așadar, Comisia pentru canonizări, dimpreună cu specialiștii, au lucrat intens, căutând cu ”lupa” dacă toate condițiile în vederea canonizării au fost corect întrunite, găsindu-se formulele potrivite de înscriere în calendare, făcându-se o listă a priorităților. N-au fost lăsate mai prejos alcătuirile de sinaxare, slujbe, acatiste, lucrări deosebit de importante în vederea definitivării acestui proces de canonizare, unic, în Biserica Ortodoxă Română, mult așteptat de opinia publică dreptmăritoare.
Se lucra în iureș!
Nestor, Mitropolitul Olteniei, Președintele Comisiei Sinodale, competent și responsabil ca și ceilalți membri ai Comisiei, a ascultat chemarea Sfântului Sinod, ca Ierarhii, pe zone și eparhii să se implice pentru cercetare și coordonare la continuarea și finalizarea acestei lucrări de importanță spirituală, misionară și culturală românească.
Aceasta era grija zilnică pentru anul Domnului, 1991, grăbindu-se ca totul să fie finalizat la timp.
Am avut bucuria de la Dumnezeu și din îngăduința sfinților și a oamenilor să fiu în miezul tuturor demersurilor pentru canonizarea Sfinților Români!
Am văzut pe bietul Mitropolit Nestor cum lucra într-o forță rar întâlnită, iar Ghenadie ierodiaconul căra ca un hamal în port, valizele pline de manuscrise, lucru de care mă amuzam deseori atunci, acum văzând și eu cam ce a putut însemna truditoarea muncă în Comisia pe care o conducea ca vulturul, tot pe înălțimi!
Vom reveni pentru a arăta cum au decurs lucrurile până la capăt, că doar toate au un final pe lumea asta; numai Universul se dublează din cinci în cinci ani, cum spun astrofizicienii!
Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, vol. V, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016
 

Sinaxar 1 ianuarie 2018

În mijlocul celor mici, parohia Cocu Deal, protoieria Pitești