in

Cartea Iosua

Imediat după Pentateuh, sau Cele Cinci Cărţi, prin care se deschide intrarea în lumea cea necuprinsă a lui Dumnezeu, în canonul biblic este aşezată Cartea Iosua, personaj important, succesorul lui Moise la conducerea poporului evreu. El avea să fie executorul testamentar al lui Moise care a eliberat, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe fiii lui Israel din robia egipteană şi al aducerii lor în Ţara Făgăduinţei, după promisiunea făcută lor încă de pe vremea lui Avraam.

Moise reuşeşte, după 40 de ani de peregrinare prin pustiu, din raţiuni pedagogice, să-i aducă până în pragul Canaanului, de unde el a văzut pământul dorit fără să calce însă pe el.
Însuşi Dumnezeu îi porunceşte lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într-însul, pune-ţi mâinile peste el şi du-l în faţa lui Eliazar preotul; şi-n faţa întregii adunări îi vei da porunci asupră-i; şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru ca-n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el.”[1]
După cum se ştie, numele lui Iosua – transcris în greceşte „Iisus” – ceea ce înseamnă în traducere „Dumnezeu mântuieşte”, folosit singur sau în asociere cu cel de Navi, în Vechiul Testament, Cartea lui Iosua va fi cea de a şasea la număr.
Avraam a fost anume chemat din Mesopotamia în Canaan, care se va numi „Ţara Făgăduinţei” sau „Ţara Sfântă”. Acesta va fi locul unde mai târziu se va naşte urmaşul după trup, Iisus Hristos, care va fi Mântuitorul lumii. Iar Iosua şi supuşii săi aveau în conştiinţa lor faptul că ei se „reîntorc” în ţara strămoşilor ale căror morminte stau drept mărturie; ţara astfel „cucerită” nu e ca o „captură”, ci ca o „moştenire”. Fiecare trib şi familie se va stabili pe propria moşie. Canaanul sau „Ţara Sfântă” a fost „cucerită” prin semne şi minuni, după cum ne arată Biblia. Printr-o minune, Iordanul e trecut de poporul lui Israel, Ierihonul e cucerit printr-o minune, iar băştinaşii sunt învinşi tot printr-o minune. Ca şi Moise, Iosua a avut de întâmpinat numeroase dificultăţi. În toate aceste împrejurări, Dumnezeu a fost prezent, ajutându-l să ducă la bun sfârşit misiunea încredinţată lui.
Ca şi azi, şi atunci, poporul condus de Iosua, se depărta de legea Domnului. El îi mustra astfel: „De câte ori îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji la dumnezei străini, de atâtea ori El va veni şi vă va necăji şi vă va nimici, de vreme ce El, dimpotrivă, v-a făcut bine.”[2]
La vârsta de o sută zece ani, Iosua a murit: „după aceea a murit Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului, în vârstă de o sută şi zece ani.”[3]
Cartea lui Iosua a fost scrisă acum 3000 de ani, adică anul 1000 înainte de venirea lui Hristos.
Cu această carte, a şasea, scrisă de către însuşi Iosua sau Samuel, se începe seria cărţilor istorice.
Să încercăm, cu răbdare, să avem râvnă la citit. Va fi o bucurie adăugată.
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.

[1] Numeri 27, 18-20

[2] Iosua 24, 20

[3] Iosua 24, 29

Sinaxar 9 iulie 2017

Slujire Arhierească în Duminica a V-a după Rusalii în Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș