in

Cartea Profetului Ieremia

Este emoţionant să te ştii chemat de Dumnezeu, din pântecele mamei tale, aşa cum scrie Profetul Ieremia: „Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând: De când încă nu te plăsmuiai în pântece te ştiu şi mai înainte de a fi ieşit din pântece te-am sfinţit, profet pentru neamuri te-am rânduit.”[1]

 
Timp de 40 de ani (628-587), Ieremia profetul şi-a desfăşurat activitatea sub domnia a cinci regi: 17 ani sub Iosia, 3 luni sub Ioahaz, 11 ani sub Ioiachim, 3 luni sub Ehonia şi 11 ani sub Sedechia.
Chemarea lui Ieremia s-a făcut de către Dumnezeu, în anul 627 î. H. . Criza morală şi politică cuprindea poporul din regatul lui Iuda, asaltat de influenţe religioase păgâne şi peste tot în popor începea să se aşeze spectrul unei anarhii periculoase. Ieremia, profetul, se străduieşte să trezească la realitate poporul şi pe rege, dar fără mare izbândă.
La porunca lui Dumnezeu, Ieremia scrie profeţiile poruncite de sus, prin mijlocirea ucenicului şi tahigrafului său, Baruh. Regele şi dregătorii citesc cartea, dar necrezând cele scrise, regele arde în foc, filă cu filă, întreaga operă. Ieremia o dictează din nou, din memorie, iar Baruh scrie cu dragoste noua carte ce s-a păstrat până în zilele noastre.
Cu opt ani mai înainte, Ieremia profetul arată că Nabucodonosor va lua în captivitate babilonică poporul cel neascultător de Dumnezeu[2], captivitate ce va dura 70 de ani (începând cu 597, când a avut loc prima deportare). Însuşi Ieremia va merge în captivitate dimpreună cu „poporul ales” de Dumnezeu. El a trecut prin mari amărăciuni. Iată ce scrie: „Vai mie, mamă! De ce m-ai născut tu om în cumpănire, pe’alături şi’n răspăr cu tot pământul? Nici că eu n-am folosit cuiva, nici că cineva mi-a fost mie de folos.”[3]
Din Cartea Profetului Ieremia, desprindem şi unele accente de reproş, când erau momente de descurajare, spulberându-i-se iluziile: „Tu m-ai amăgit, Doamne, iar eu m-am amăgit; tu ai fost puternic, tu ai biruit, iar eu m-am făcut de râs: fără’ncetare’n toată ziua sunt batjocorit.”[4]
Drama sufletului merge şi mai departe şi Ieremia îndrăzneşte ceva şi mai mult, folosind blestemul: „Blestemată să fie ziua în care m-am născut! Da, ziua’n care maica m-a născut să nu fie binecuvântată!”[5]
Ieremia parcă uitase glasul lui Dumnezeu: „De când încă nu te plăsmuiai în pântece te ştiu, şi mai înainte de a fi ieşit din pântece, te-am sfinţit, pentru neamuri profet te-am rânduit.”[6] Este vorba de tragicul orizont al misiunii profetice!
Pentru a înţelege drama lui Ieremia şi tragedia „poporului ales” să citim Cartea Profetului Ieremia.
Inima ni se va umple cu mari bucurii duhovniceşti!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
 

[1] Ieremia 1, 4-5

[2] Ieremia 25, 11

[3] Ieremia 15, 10

[4] Ieremia 20, 7

[5] Ieremia 20, 14

[6] Ieremia 1, 4

Sinaxar 23 iulie 2017

Dăruind vei dobândi, parohia Retevoiești, protoieria Mioveni