in

Cărți și iarăși cărți

Odată cu desființarea fostei Episcopii a Argeșului și Muscelului, cu cele două județe: Argeș și Olt, cum a fost orânduită în 1793, cu primul episcop român Iosif, învățat peste măsura timpului său, Biblioteca Eparhiei a fost risipită, furată, cărată la Râmnicu Vâlcea, unde a ajuns, din ce a mai rămas.

Am găsit o mare risipire a patrimoniului argeșean. Au luat la Vâlcea și gardul de fier din secolul XIX, gard care ocrotea Catedrala Episcopală în cele patru laturi, în lungime de 400 de metri liniari. Fragmente există și azi, la Mănăstirea Govora (cimitir îngrădit dintr-o parte de gard!), gardul de la intrarea în curtea Arhiepiscopiei Râmnicului Vâlcea și alte porțiuni la Mănăstirea Trivale, pe care trebuie să-l aducem în curtea Mînăstirii Argeșului, să-l adăugăm celui din cimitirul din adâncul parcului.
S-a găsit posibilitatea înființării de biblioteci la Școala de Cântăreți și Seminarul Teologic din Turnu Măgurele, iar, cu și mai mare grijă, la biblioteca Facultății de Teologie Litere din Universitatea Pitești, care aștepta cu însetare ca rafturile să fie înnobilate cu cărțile necesare pentru desfășurarea învățământului universitar.
Printre alte măsuri luate pentru organizarea bibliotecilor pentru școlile de învățământ religios eparhial, am apelat și la Patriarhul Teoctist cu o adresă prin care îi solicitam, imediat după înființarea școlilor, ca să ne aprobe de a lua din dubletele de pe toți anii, revistele teologice și cărțile tipărite în Tipografia Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, aflate în depozitele speciale ale Sfintei Patriarhii, cum ar fi la Mănăstirea Cernica.
M-am bucurat de înțelegerea și aprobarea cu mare grăbire, știind din experiența sa ce va să însemne o bibliotecă pusă în rânduială pentru elevii și studenții care învață la Teologie.
Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, vol. V, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016

Sinaxar 18 noiembrie 2017

Masa bucuriei și a solidarității, parohia Bârlogu, protoieria Costești