in ,

Cât de mult putem mânca? Și cât de des?

(Publicat în: 10 iunie 2019)

Fiind și noi din rândul regnului uman, ne întrebăm: Cât de mult și cât de des ar trebuie să mâncăm? Important este ca să nu ne gândim mereu la mâncare, adică la ce să mâncăm! Să mâncăm atunci când ne este foame, dar fără să o provocăm cu mintea și mai ales cu privirea.

Personal, când văd pe cineva mâncând, parcă aș dori și eu! Iată ispita prin vedere. Când eram mic și mă duceau părinții la biserică, eu stăteam în genunchi la picioarele tatei, care era cu ochii în tavan țintă și se ruga de mama focului și nu numai el, ci toți creștinii din Cracăul-Negru, fiind evlavioși din fire.

Ce făceam eu? Priveam la bogăția de daruri aduse la biserică și puse pe jos, în tăvi mari și coșuri, înaintea icoanei Maicii Domnului. Priveam la Iisus Pruncul, priveam la tata, care era cu ochii prin bolțile bisericii și încet-încet, luam câte o bucățică din farfurii și mă ospătam, fără să-mi fie rușine de nimeni și de nimic.

Dar azi? Privesc la fel ca atunci, cu ochii pe furiș și văd câte-o pâine rebegită, mă uit la copiii din față, să văd unde privesc și ei, și atunci mă apucă sfiala și-mi piere pofta de a mă înfrupta.

Deci, să ne ferim de ispita vederii!

Nu vi s-a întâmplat la fel? Fiți pe pace, că nu-i păcat! Poți să vezi, dar să nu poftești! E mai greu, dar se poate!

O, dar m-am îndepărtat prea mult de esența tratării, deși pofta de mâncare este esențială.

După cum se obișnuiește…la casele mari, zice-se, este necesar să ne ospătăm la trei mese pe zi: micul dejun, dejunul mare la amiază și cina, bat-o vina!

Acest program de a tot mânca de trei ori pe zi este o poveste a unora, care nu făceau nimic și mâncau toată ziua – bună ziua!

La noi, în România, nu se cunosc abuzuri din acestea. Este o decență oarecare. Dimineața omul se grăbește. Ciugulește ca pasărea ceva firimituri: o coajă de pâine, o cafea, un corn sau o oarecare bucățică rătăcită de ieri pe rafturile bucătăriei. La amiază uită să mănânce! Românul este harnic, nu are timp de mese. Seara, chiar târziu, adunat de pe drum, cinează ceva făcut în grabă ca să-și liniștească dihania de stomac.

Știu asta din viața mea de toate zilele. Se uită, pur și simplu, ca să se mănânce, ba chiar să se bea și apă. Deci, tot mintea e în lucrare. Auzim mereu: Vai, am avut atâta treabă, încât azi am uitat să și mănânc!

Când s-a mâncat puțin nu s-a suprasolicitat tractul gastro-intestinal și organele digestive, provocând digestie incorectă și malabsorbția substanțelor nutritive.

Când ne alimentăm sobru, fără exagerări, ne gândim că regnul animal mănâncă doar cât îi este necesar. Există două specii care fac abuz: vaca în lucernă mănâncă până crapă, iar purcelușul înfometat, rupe gardul!

Cum să transformăm hrana în medicamente?

Când vedem frigiderul și cămara goale pușcă, gândul este la rostuirea alimentelor, dar de multe ori, când ne uităm în poșetă, banii s-au cam subțiat, aceasta fiind permanenta și marea îngrijorare a bietelor gospodine care cumpără, mai ales din piață.

Povara mâncatului are o influență mare asupra sănătății fiecăruia dintre noi: „În loc să cumpărați carne, care poate să fie scumpă, cheltuiți aceeași sumă de bani pe fructe și legume. Obiectivele și prioritățile pe care vi le-ați propus trebuie să fie legate întotdeauna de sănătate.”1

Boala poate fi cu mult mai scumpă decât stăruința de a menține sănătatea în cotele ei normale. Spre exemplu, la dr. Robert Morse, vine un tânăr bolnav de cancer la stomac. Medicii de la un centru din Tampa – Florida, i-au recomandat să extirpe 2/3 din stomac, urmând să fie supus chimioterapiei și radioterapiei, acordându-i o șansă de 25% de supraviețuire. Doar raportul de diagnosticare a costat 5.000 de dolari. Mai departe, dr. Robert Morse, mărturisește: „Mie mi-au trebuit 59 de zile pentru a-l vindeca de cancerul la stomac, iar costul tratamentului a fost de 1.800 de dolari, față de tratamentul pe care trebuia să-l facă de 100.000 de dolari!”2

Recomandarea care o dă dr. Robert Morse este ca noi să avem răbdare cu boala și să găsim soluțiile cele mai potrivite și să evităm operațiile din start, mai ales când e vorba de cancer. Cancerul se tratează, eliminând cauza și să nu dăm apă la moara lui, prin mâncare toxică și procesată: „În loc să cumpărați mâncare fiindcă vă este poftă, mai bine cumpărați mâncare pentru sănătate.”3

Credem că nu există o primejdie mai mare în viața noastră decât aceea de a ne neglija sănătatea personală și de cele mai multe ori și pe a altora din familia noastră.

Grija cea mai mare este de a avea o educație medicală adecvată prin schimbarea stilului de viață și dieta alimentară, folosind alimentele naturale, neprocesate și renunțând la carnea moartă, toxică!

Sfântul Calinic, pe călugării care nu se abțineau de la carne le spunea plin de obidă: „hoitarilor”, adică mâncători de hoituri!

Cei mai mari dușmani ai sănătății noastre suntem noi înșine! Să nu dăm vina pe nimeni și mai ales pe Dumnezeu!

Calinic Arhiepiscopul, Vrei să fii sănătos?, ediția a doua, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2018

1 Dr. Robert Morse, Să trăim sănătos, fără toxine, Editura Paralela 45, 2009, pag. 327.

2 Idem, pag. 327.

3 Ibidem, pag. 327.

Sinaxar 10 iunie 2019

Sinaxar 11 iunie 2019