hramul
"Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"
(21 noiembrie) și "Izvorul Tămăduirii"(prima vineri
după Paști)
sat
Nămăiești, com. Valea Mare - Pravaț, jud. Argeș
Așezată
la 5 km NE de Câmpulung, biserica este de piatră, în întregime
săpată în stâncă de mâini necunoscute, datată din prima jumătate
a sec. XVI (1547). Pe pereții bisericii se pot vedea picturi murale
neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinți șterse în pridvorul
sudic, interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereți;
podoabe; Aici se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni,
atribuită de tradiție Evanghelistului Luca, înrămată în argint
la 1798, litografiată în 1871 de Maior Papa Zogeu; O cruce veche
din 1601, ridicată lângă turlă de Radu Postelnicu; Tot aici se
găsesc hrisoave cu proprietăți din anii 1542 și 1572, cărți vechi;
casă memorială G.Topârceanu; ateliere de covoare și macrameuri,
mausoleul din Mateiaș, închinat eroilor din primul război mondial
(AAB, 1941; Efrem Enăchescu, 1938).
Mânăstirea
Nămăiești se află într-o zonă cu străvechi urme istorice și de
un pitoresc deosebit, ascunsă într-o stâncă, la altitudinea de
765 m.
Nu
se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende
transmise oral, din moși-strămoși, în satul Nămăiești pomenesc
și numele domnitorului Negru Vodă, același cu cel care a poruncit
construirea mânăstirii din balada Meșterul Manole (Curtea de Argeș).
Potrivit
acestor legende, trei ciobani au ajuns cu oile pe stânca în care
se află astăzi mânăstirea. Înnoptând în aceste locuri, au avut
toți trei același vis: în dangăt de clopot, fiecăruia dintre ei
i s-a arătat un înger care i-a spus că în acea stâncă se află
o icoană zugrăvită după chipul adevărat al Maicii Domnului. Dimineața,
trezindu-se, și-au spus unul altuia visul avut, s-au înfricoșat
și au hotărât să se mute pe un versant alăturat. Visul s-a repetat
în noaptea următoare, iar în a treia noapte li s-a arătat chiar
Maica Domnului, care i-a dus la o stâncă anume și le-a arătat
intrarea în grotă, spunându-le să facă un locaș de închinare acolo
unde vor găsi icoana. Hramurile alese de ei au fost al Intrării
în Biserică a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) și al Izvorului
Tămăduirii (în prima vineri de după Sf. Paști). Se crede că tot
atunci le-a spus Maica Domnului ca numărul viețuitorilor din mânăstirea
ce se va întemeia aici să fie întotdeauna 33 (anii trăiți de Mântuitorul
Iisus pe pământ).
Icoana
despre care se spune că a fost găsită în stâncă de cei trei ciobani
se pare că este una dintre cele mai vechi din toată creștinătatea.
Se crede că este una dintre cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol
și Evanghelist Luca la dorința Maicii Domnului, care le-a destinat
celor 12 Apostoli ce urmau să plece la propovăduirea Evangheliei.
Pe aceste locuri, icoana a fost adusă de Sf. Apostol Andrei, care
a propovăduit în Dobrogea și a plecat apoi spre Dacia Superioară,
făcând popas lângă un templu păgânesc, închinat zeului Zamolxes.
Apostolul Andrei, care crezuse că în grotă trăiește un slujitor
al zeului, pe care-l va creștina, nu găsește pe nimeni în grotă
și s-ar fi adresat celor cu care călătorea: Nemo est (Nu este
nimeni), de unde numele Nămăiești. Apostolul a coborât în grotă
și a lăsat icoana în partea de nord, aproximativ pe același loc
în care se află acum în biserica mânăstirii.
În
1798, icoana a fost ferecată în argint de Enache Postelnicul,
iar în 1913 soția unui general din armata română a pus să i se
facă o ramă de argint.
În
timpul primului război mondial (1916-1918, pentru România), biserica,
stăreția și o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor
căzute în zonă. Sergentul Ion Mustață a fost acela care a salvat
icoana Maicii Domnului, împreună cu puține cărți și odoare bisericești.
A mărturisit mai târziu că s-a trudit o noapte întreagă să stingă
focul, dar spre dimineață, flăcările s-au stins dintr-o dată când
au ajuns lângă icoană.
În
afara bisericii, lângă peretele stâncos, se află mormintele unor
preoți care au slujit în secolele al XIX-lea și al XX-lea în biserica
mânăstirii, precum și al mamei pictorului I.D. Negulici (secolul
XIX), schimonahia Pelaghia Negulici.
Duhovnicul mânăstirii este Pr. Filotei Movileanu, iar stareță
Maica Ana Lucia Nedelea. În urmă cu două-trei decenii, călugărițele
de la Nămăiești lucrau covoare, care în cea mai mare parte erau
exportate. În prezent, din generația vârstnică nu mai este decât
Maica Cornelia Colțea, care trăiește aici de la vârsta de trei
ani, când au luat-o la mânăstire surorile mamei sale, și care
este ghidul mânăstirii.
