SFÂNTA
MUCENIȚĂ FILOTEIA DE LA ARGEȘ
 |
În
calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie
este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia,
ale carei moaste se gasesc de sapte veacuri
la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri
privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut
pe la inceputul veacului al XIII-lea in
orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala
"imperiului romano-bulgar" intemeiat
si condus o vreme de fratii Petru si Asan,
romani de neam. i s-a dat din botez numele
Filofteia, care in greceste inseamna iubitoarea
de Dumnezeu, lucru pe care il va dovedi
cu fapta in cursul scurtei sale vieti
pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei
sfinte era romanca de neam, din sudul
Dunarii si o femeie foarte evlavioasa.
De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea
de Dumnezeu si de aproapele, faptele de
milostenie, rugaciunile si postul si alte
virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul
unui adevarat crestin. Fiind copila inca,
Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica
sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere
in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca,
respectand toate cele ce invatase de la
mama ei, traind mai mult pentru Hristos
si pentru cei aflati in suferinta.
 |
Dar
dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit,
luandu-si o femeie cu o viata cu totul
diferita de cea a primei sale sotii. Era
firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o
iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea,
cu postul si cu mila fata de aproapele.
Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva
acesteia, mai ales cand se ducea la biserica
sau cand se ruga si facea fapte de milostenie.
In acelasi timp, cauta sa intarate si
pe tatal blandei copile impotriva ei.
Dar toate vorbele de ocara, bataile si
muncile la care o punea tatal si mai ales
mama ei vitrega, n-au putut s-o abata
de la virtutile care ii impodobeau sufetul,
mai ales de la faptele milosteniei. In
inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului:
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor
milui (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele
pe care le va spune El la dreapta judecata:
Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si
mosteniti Imparatia cea pregatita voua
de la intemeierea lumii. Caci flamand
am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat
am fost si Mi-ati dat sa beau, strain
am fost si M-ati primit, gol am fost si
M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati
cercetat, in temnita am fost si ati venit
la Mine (Matei 25, 34-36). Intre altele,
de multe ori cand ducea mancare tatalui
ei la camp, o parte din ea o dadea unor
oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand
avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa
vada ce face cu mancarea pe care trebuia
sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se
ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat
atat de tare, incat a scos securea pe
care o purta la brau si a aruncat-o asupra
fetei. A ranit-o grav la un picior, incat
dupa putina vreme si-a dat sufletul in
mana Ziditorului a toata faptura.
 |
Nevrednicul
tata, inspaimantat de uciderea propriei
sale copile, a incercat sa-i ridice trupul
spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat
in asa fel cinstitul ei trup, incat nici
tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut
sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul
cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele
intamplate. Acesta, impreuna cu mai marii
cetatii, cu preoti, calugari si multime
de credinciosi, s-au indreptat spre locul
in care se afla trupul neinsufletit al
tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat
ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti.
Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit
slujba prohodirii ei, dupa care au incercat
sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce
in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo.
Nici de data aceasta cinstitul ei trup
n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia
putea fi socotita acum ca o adevarata
mucenita a lui Hristos si ca ea insasi
nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo.
Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori
au inceput sa spuna numele unor orase,
biserici si manastiri din dreapta si stanga
Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza
trupul sfintei, la rostirea vreunuia din
ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea
de Arges, deodata trupul s-a usurat si
a putut sa fie ridicat. a fost instiintat
de indata domnitorul roman de la Arges
de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul
ei trup sa fie adus in tara sa. A fost
intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi,
preoti, calugari si credinciosi, cu rugaciuni,
cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie.
Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la
Curtea de Arges.
Adevarul
este ca moastele ei au ramas la Tarnovo
si au fost aduse in Tara Romaneasca numai
dupa anul 1393, cand taratul bulgar de
la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se
pare ca de aici au fost duse pentru scurt
timp la Vidin, probabil pana in 1396.
Pentru a nu fi profanate, au fost oferite
domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418),
care le-a asezat in biserica Sfantul Nicolae
(domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci
catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor
Basarab I Intemeietorul si Nicolae Alexandru,
fiul sau.
 |
Moastele
Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand
-datorita starii de degradare in care
a ajuns biserica- au fost mutate in bisericile
Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii
Domnului-Olari, din aceeasi localitate.
In timpul primului razboi mondial, cand
o buna parte din tara era ocupata de trupe
straine -au fost duse in paraclisul manastirii
Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului
au fost readuse la Curtea de Arges, dar
de data aceasta in mareata biserica ctitorita
de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost
mutate in paraclisul din incinta acestei
biserici, unde se gasesc si azi.
În
felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit
o adevarata ocrotitoare a Tarii Romanesti.
Moastele ei sunt venerate atat de credinciosii
din partea locului cat si de alti crestini,
din alte zone ale tarii, care isi indreapta
pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti.
In mai multe randuri s-au facut procesiuni
in tara cu sfintele ei moaste, mai ales
in vreme de seceta. De la aducerea moastelor
sale in tara si pana azi, in numeroase
biserici s-au zugravit fie chipul ei,
fie scene din viata ei (ca in bisericile
Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti,
Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din
Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din
Mizil si altele). Icoane cu chipul sau
impodobesc casele credinciosilor. Unii
parinti dau numele Filofteia fiicelor
lor la botez, iar unele credincioase care
iau ingerescul chip al calugariei, de
asemenea poarta acest nume. Pomenirea
ei cu lauda se face in fiecare an in ziua
de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta
zi ca data de praznuire, indata dupa ziua
Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei
au stat secole in sir in biserica domneasca
din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului
Nicolae, deci la 6 decembrie. Viata Sfintei
Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie
si in Vietile de sfinti pe aceasta luna,
tiparite la noi in tara, iar insemnarile
de calatorie ale unor straini care au
trecut prin Curtea de Arges mentioneaza
prezenta moastelor ei in acest oras, precum
si cinstirea de care se bucurau din partea
credinciosilor romani.
 |
La
28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii
noastre a hotarat generalizarea cultului
unor sfinti ale caror moaste se gasesc
in tara noastra, intre care si Sfanta
Filofteia de la Arges. Slujba speciala
inchinata acestei generalizari a avut
loc in ocotombrie 1955, la Curtea de Arges,
in prezenta patriarhului Justinian Marina
si a numerosi ierarhi romani si straini,
invitati acolo, precum si a numerosi clerici
si credinciosi. Sa cinstim si noi prin
cantari duhovnicesti pe aceasta sfanta
ocrotitoare a Tarii Romanesti, zicand:
Laudam nevointele tale, Filofteiei fecioara,
cinstim patimile, marim indeluga-rabdarea
ta, fericim sfantul tau sfarsit, cantam
barbatia ta cea neinvinsa ce s-a aratat
in trupul tau cel tinerel si crud; si
privind toate ostenelile vietii tale care
te-au preamarit pe pamant si in cer, unde
acum locuiesti, te rugam fa pomenire si
de noi cei ce alergam la racla sfintelor
tale moaste, ca izbavindu-ne de toata
nevoia si imparatiei cerurilor facandu-ne
partasi, sa te laudam pe tine, graind
unele ca acestea:
 |
Bucura-te,
cea din ceruri daruita romanilor;
Bucura-te, ca acum locuiesti la inaltime;
Bucura-te, ca stai vesnic intre cetele
marite;
Bucura-te, ca prin tine Domnul mila ne
trimite;
Bucura-te ca-ti asculta rugile pentru
tot omul;
Bucura-te, ca esti noua ajutor intru primejdii;
Bucura-te, ca pe tine te avem stalp al
nadejdii;
Bucura-te, Filofteie, fecioara prealaudata!
(Din Acatistul
Sfintei Filofteia, icosul 12).
Pr.
Prof. Dr. Mircea Pacurariu
"Sfinti
daco-romani si romani", Editura Mitropoliei
Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag.
168-171.
