in ,

Cioran şi mântuirea

(Publicat în: 12 decembrie 2019)

În Silogismele amărăciunii, Cioran face o confesiune care ne pune pe gânduri. Este ca atunci când ai făcut mai multe pozne, te mustră copios conştiinţa şi încerci să mai dregi busuiocul.

El spune că a combătut fascinaţia sinuciderii. Se poate înţelege de aici că s-a jucat cu focul care fascinează, după cum simţim şi noi, de cele mai multe ori. Cine a citit din scrierile lui Cioran îşi poate da seama foarte bine.

S-ar părea că, în conştiinţa sa, lucrurile se aşezau într-o matcă sigură. Ce pot însemna rândurile ce urmează: „Stăruinţa pe care am pus-o în combaterea fascinaţiei sinuciderii, mi-ar fi ajuns cu prisosinţă, ca să-mi câştig mântuirea, ca să mă contopesc cu Dumnezeu?”

Dar cu cei care s-au sinucis, citindu-i cărțile?

Cioran vede acum pe viu, plata pentru ,,munca” lui.

Atenție la scris!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 12 decembrie 2019

Bucuria Nașterii Mântuitorului – cateheză la parohia Sfântul Ioan Botezătorul, protoieria Pitești