in ,

Cioran și vina

(Publicat în: 14 februarie 2020)

Cred că Cioran a încercat să-l îngurgiteze pe Dumnezeu! Umbla să mănânce pe Cel Care nu se lăsa înghițit de flămândul ce se hrănea de o vreme doar cu insomnii.

Păcatul îl chinuia, ca pe noi toți, de altfel, mai ales de când jucase fotbal cu un craniul din cimitirul de la Rășinari. Mama lui i-a spus că mai bine l-ar fi avortat decât să-l fi născut. De aceea avea să scrie în Lacrimi și sfinți: ,,Fără o vină , nu este posibilă conștiința existenței din mine. De aceea, greu am descoperit un Dumnezeu într-o conștiință nefrământată de păcat”

Cioran vorbea despre sine!

Și despre noi, desigur!

Păcatul este ca ,,puricele în cojoc”. Ne ține treji întru conștiința împăcării cu Dumnezeu, prin ispășire.

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 14 februarie 2020

Primele decizii luate de Sfântul Sinod în acest an: Comunicat