in ,

Clădim mereu

(Publicat în: 11 februarie 2019)

Omul are sădit în fiinţa sa darul de a clădi. Înainte de a clădi în jurul nostru se cere o clădire pe dinlăuntru a fiinţei noastre. Atunci când suntem clădiţi strâmb pe dinlăuntrul nostru, să nu ne mirăm că şi ceea ce încercăm să clădim în jurul nostru nu poate fi decât strâmb şi neîmplinit.

Să nu ne mirăm de strâmbăturile din viaţa noastră din orice unghi am privi. Când suntem pociţi în gândire, acţiunile vor fi pe măsură. Când nu avem educaţia inimii şi a raţiunii, iar sentimentele ne sunt vraişte, vom fi pe măsura lor.

Tata avea o vorbă, poate auzită şi de el de pe undeva: „Din coadă de câine nu scoţi sită de mătase”. Iar atunci când auzim o vorbă şocantă: eşti un vierme, trebuie să răspunzi pe nerăsuflate: da, sunt un vierme, dar de mătase. Ar mai merge, nu?

Clădim mereu, fugind de coada de câine spre viermele de mătase!

E singurul drum. Aşa clădim mereu începând cu eul din noi spre zările unei civilizaţii de sacrificiu.

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 11 februarie 2019

Sinaxar 12 februarie 2019