in ,

Cotropire cu toptanul

În numărul trecut a fost vorba despre Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României (Însemnări zilnice I, 1945-1947 de Dudu Velicu, Bucureşti, 2004).

În cele ce urmează voi reda din cartea sus menţionată episoade grăitoare despre ceea ce a însemnat cotropirea Neamului românesc şi, mai ales, a Bisericii strămoşeşti.

Luând întâmplările cronologic, în 14 iunie 1945, la pag. 13 se vorbeşte despre demisionarea Mitropolitului Tit Simedrea al Bucovinei „sub motiv că grija conducerii Fondului Bisericesc din Bucovina îl sustrage de la îndatoririle lui spirituale. În realitate, a demisionat din cauza cărţii tipărite de el în două ediţii şi intitulată: Ectenii şi rugăciuni , Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1943, îndreptată contra „bolşevicilor”. Ecteniile şi rugăciunile vechi au fost adaptate vremurilor războinice din 1943, schimbând mai ales cuvântul „agareni” („turci”, pus în carte în loc de „năvălitori duşmani”) cu acela de „bolşevici”.

De altfel, domnul Arghiropol mi-a comunicat că Episcopul Ieronim al Chişinăului şi Republicii Moldova, în vizita pe care i-a făcut-o, nu de mult, Patriarhului Nicodim la Bucureşti, s-a interesat şi despre această carte a Mitropolitului Tit, pe care-l condamna fiindcă a făcut din Biserică o unealtă aservită unor scopuri contrarii dogmei creştine, scriind sau refăcând ecteniile, etc.”

Aşa a înţeles Mitropolitul Tit Simedrea să lupte împotriva cotropirii ateismului care venea fără cruţare şi în spaţiul binecuvântat de Dumnezeu al României.

La 11 iulie 1945, pagina 17 din cartea menţionată, Dudu Velicu consemnează că Patriarhul Nicodim refuză să convoace Sinodul Plenar: „Întrebat de ce nu convoacă Sinodul Plenar (la care participă toţi mitropoliţii, episcopii şi arhiereii din ţară), Patriarhul Nicodim a declarat că nu poate face aceasta din cauză că la şedinţe vrea să participe şi domnul general-colonel I.Z. Susaikov, locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control din România, care vrea să ceară alipirea României la URSS”.

După cum se vede, Patriarhul Nicodim ştia foarte bine cum lucrau cei care supravegheau deja România şi nu vroia cu nici un chip să se facă părtaş la înrobirea ideologică a României.

 La 11 august 1945, pagina 36, se menţionează faptul că Episcopul Andrei Magieru al Aradului a lipsit de la prima şedinţă a Sfântului Sinod. Iată şi pricina: „La prima şedinţă a Sfântului Sinod din 30 iulie a. c., Episcopul Andrei Magieru al Aradului n-a putut participa, ci numai la cea de a doua, din 31 iulie. Neparticiparea lui se datoreşte faptului că nu a putut să termine vizita pe care a făcut-o în lagărul de la Caracal, celor 90 de clerici internaţi acolo pentru motive de ordin politic.

În a doua şedinţă a Sfântului Sinod, Episcopul Andrei a prezentat un raport asupra situaţiei clericilor din lagărul de la Caracal. În concluzia raportului, a cerut ca toţi preoţii din toate lagărele să fie internaţi într-o mănăstire, pentru a se proceda la reeducarea lor sub conducerea Bisericii. Sfântul Sinod a aprobat raportul şi s-a hotărât trimiterea unei adrese în acest sens Preşedinţiei Consiliului de Miniştri”.

Consemnările din ziua de joi, 11 octombrie 1945, vorbesc de Congresul General al preoţilor la Bucureşti, unde au fost invitate toate Bisericile Ortodoxe surori. Preotul Stanciu de la Biserica Sfântul Nicolae Vlădica povesteşte că: „Am fost la preotul Gh. Iliescu, Secretar General al Ministerului Cultelor, căruia i-am dat conferinţa scrisă (11 pagini) despre „Legăturile Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte biserici şi în special Biserica Ortodoxă din URSS”, a fost foarte mulţumit; însă era extrem de îngrijorat deoarece pentru acest subiect i s-au dat „directive” (de la ruşi) pe care nu le poate admite, deci nici trata în conferinţă.

Preotul Zaharia Măntulescu, Director General, vorbind despre „directive”, îi spunea preotului Gh. Iliescu că sunt prostii de care nu trebuie să ţină seama. Tot aşa a spus, mai târziu, şi preotul Ulpiu Petrescu.”

Nu peste multă vreme, însă, vor fi îndepărtaţi din Ministerul Cultelor, pentru că erau urechi îndeajuns de lungi pentru a se auzi la Moscova ce se gândeşte şi vorbeşte în România.

 La 2 noiembrie 1945, Dudu Velicu arată că ,,Biserica Rusă n-a participat la Congresul General al preoţilor şi al Cultelor, care a avut loc la Bucureşti, între 16-17 octombrie a.c. întrucât Patriarhul Alexei al Rusiei se afla tocmai în Extremul Orient.”

Se arată mai departe că: „În cercurile clericale bine informate circulă insistent ştirea după care preotul C. Burducea va demisiona curând din postul lui de ministru al Cultelor. Aceasta s-ar datora faptului că, contrar aşteptărilor, Rusia Sovietică este nemulţumită de rezultatul Congresului General al preoţilor, care, în realitate, ar fi constituit o manifestare ostilă ei” (Rusiei Sovietice).

Aşadar, la pagina 63, se menţionează încă odată, că: „E vorba ca preotul Burducea să plece de la minister fiindcă nu mai este agreat de sovietici, deoarece Congresul General al preoţilor a constituit o manifestare ostilă Rusiei sovietice”.

Grele vremuri pentru Neamul românesc şi Biserică, atunci şi oricând!

Calinic Argeșeanul, Biserica Neamului în pumnii tiranului – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 10 octombrie 2018

Faptele bune încep cu milostenia, Mănăstirea Glavacioc