in ,

Cuget şi omenie

Un scriitor, sătul până-n gât de scris, grăia ca să se audă, că azi, scriu doar fraierii care mai au ceva idealism şi că citesc doar trepăduşii.

Mai vorbea de o somnolenţă universală care nu prea dădea cu faptul că trăim într-o vreme de vijelie socială.

Am înţeles că avea ceva vijelii prin minte şi că i-ar fi plăcut o somnolenţă universală, că nu trebuia să te tot snopeşti în prostiile astea omeneşti.

Oleacă de aşezare pe cuget şi omenie ne-ar salva din anemie!

Nu putem evada.

Chiar dacă am fi fulgeraţi şi copleşiţi de transă, nu vom putea înţelege două lucruri importante, vitale. Nu am putea evada din noi înşine, deşi aceasta este lupta surdă pe care nu o recunoaştem, săracii de noi şi o ducem o viaţă întreagă.

Cea mai grea însă este evadarea din Dumnezeu. Pe unii dintre noi parcă ne-ar sufoca atâta Dumnezeu, Biserică şi popi, cum spun unii, cu slobodă grăire.

Oricum, din Dumnezeu nu vom putea evada niciodată. De Dumnezeu nu vom putea scăpa.

Cu Dumnezeu trebuie să ne împăcăm!

Atâta lucru ar trebui ştiut!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 9 februarie 2019

Sinaxar 10 februarie 2019