in ,

Darul libertăţii

Lumina universală a raţiunii, adică Dumnezeu, ne-a oferit nouă tuturor cel mai frumos şi de folos dar: cel al libertăţii. Bieţii oameni, însă, l-au înţeles total greşit.

Cine nu ştie că adevărata libertate înseamnă a trăi după legi drepte şi nu după bunul nostru plac? Alecu Russo, în Cântarea României, a spus-o limpede: „Acolo unde nu e lege, nu e nici slobozenie, şi acolo unde legea e numai pentru unii şi ceilalţi sunt scutiţi de sub ascultarea ei, slobozenia a pierit”.

O cucoană de-a noastră, stând oleacă pe la Viena îşi cam bătea servitoarea, o biată ţigancă. Din acest motiv, autorităţile vieneze îi mai trăgeau câte o amendă boieroaicei. Plină de ţâfnă, la întoarcere, pe Dunăre, când a pus piciorul pe pământul românesc, la Turnu Severin, dând o pereche de pălmi servitoarei, a zis plină de focul nerăbdării: „Te salut, o patrie de libertate, unde pot bate cât voiesc!”

Darul libertăţii nu se poate păstra în viaţa celor care nu au pe Dumnezeu. Se ştie că libertatea unora încetează acolo unde începe libertatea altora dacă frăţeasca preţuire şi iubire este alungată dintre noi.

Aşadar, darul libertăţii nu se păstrează întru rodire fără darul iubirii care ne face egali în faţa lui Dumnezeu!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

Sinaxar 2 februarie 2019

Întâmpinarea Domnului – slujbă și rugăciune la Catedrala Arhiepiscopală