in ,

De-a valma pe mirişte

(Publicat în: 6 martie 2020)

Când ne apucă strechea, pe unii dintre noi, se tulbură zările. Am experienţa pastorală, din munţi, când vedeam ciurda muşcată de tăuni, cum o lua de-a valma, pe coastele muntelui. Era un tablou înfricoşător. Din urma lor se ridica un nor de colb de nu se mai vedea om cu om.

Peste o vreme se linişteau făpturile, iar tăunii dispăreau.

Aşa se mai întâmplă şi pe lumea aceasta. Câteodată şi chiar mai des, parcă ne-am pierdut orice fel de omenie şi bune simţăminte.

Se pare că ceva s-a stricat în firea noastră. Se măresc două stări, până-s gata să crape: răbdarea unora şi vălmăşagul altora!

Suntem în aceeaşi oală de lut la flăcările iadului din noi!

Să ne cruţăm, fraţilor!

Calinic Argeșeanul

 

Sinaxar 7 martie 2020

Sinaxar 8 martie 2020