in ,

De ale domnului Linguşilă

Cel mai mare lucru, de zi cu zi, este să-ţi păstrezi cumpătul şi măsura în grăire şi auzire. Când eşti întâmpinat cu osanale protocolare, dacă eşti onest, îţi vine acru şi te apucă îngreţoşarea. Dacă aştepţi laude la orice colţ de stradă, e semn vădit că te-au cotropit valurile cretinismului înduioşător.

Mai grav, dacă ceri laude şi eşti setos doar de vorbe dulci ca mierea, e semn că eşti un prostan incurabil. Pentru boala asta râioasă nu există niciun remediu medical. Te poţi scărpina în voie. Râia se va întinde peste caracterul prostovanului, iremediabil.

Machiavelli, contemporan cu Neagoe Vodă Basarab, scria în Principele, preventiv: „Nu există un alt mod de a te apăra de linguşiri decât acela de a-i face pe oameni să înţeleagă că nu te vor supăra spunându-ţi adevărul”.

Şi pentru că a fost vorba de un înţelept din Italia, vom vedea şi ce spune unul din Anglia: „Linguşitorul suprem, cu care sunt în înţelegere toţi linguşitorii mărunţi, este propriul nostru eu”.

Vai de capul nostru, ăst Francisc Bacon (şuncă) ne-a dat-o la toţi cu tifla. Chiar şi lui! Asta e!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 7 februarie 2019

Sinaxar 8 februarie 2019