in , ,

De când a început „a fi” Neagoe Basarab?

(Publicat în: 28 septembrie 2019)

Când Ştefan cel Mare şi Sfânt era în puterea vârstei, în anul 1482, se năştea Neagoe, viitorul domn al Ţării Româneşti; iar când Ştefan al Moldovei, pleca în Ţara de peste veac, în 1504, Neagoe, fecior mare acum, de 22 de ani, se însura cu Miliţa, fecioara şi nepoata Mitropolitului Maxim Brancovici. Acesta a venit în Ţara Românească, fost despot al Serbiei şi fratele lui Iovan Brancovici, despotul, tatăl Miliţei.

Mergând pe firul istoriei românilor, citim că în anul 1481, iulie 8, Ştefan cel Mare, a biruit la Râmnic pe Basarab cel Tânăr, numit Ţepeluş, domnul Ţării Româneşti, „pedepsindu-l” pentru faptul că nu se ţinea „tare” în lupta antiotomană, prinzându-l întru hicleană trădare.

Înfrânt de Ştefan cel Mare „fugise în Oltenia pentru a obţine ajutorul boierilor din familia influentă şi puternică a Craioveştilor: Barbu, Pârvul, Danciu şi Radu, fiii bătrânului Neagoe, de la Craiova, mare ban, dregătorie în care va rămâne, cu scurte intervale de timp, până la începutul domniei lui Vlad Călugărul.

Cei patru fii ajung în mari dregătorii; Barbu, mare Ban, dregătorie ţinută până la călugărirea sa din 1520, sub numele de Pahomie; Pârvul, mare vornic până în pragul anului 1512, când apare într-un document din Cancelaria lui Neagoe Vodă Basarab ca „fost vornic”; Danciu, comis pe timpul  domniei lui Vlad Călugărul şi Radu cel Mare, spătar, în anul 1505, în 1508, mare armaş, iar în 1510, mare vornic, iar Radu, cel mai mic dintre fraţi, postelnic până în 1507, când „a pierit la Tinoasa în oastea lui Radu Vodă cel Bun”[1].

Aceşti patru fraţi, boieri cu putere multă în Bănia Craiovei, au ascultat rugarea şi dorinţa lui Basarab cel Tânăr, zis Ţepeluş, spre sfârşitul lunii iulie 1481, de a fi ajutat să biruie pe Vlad Călugărul, pus pe scaunul domnesc al Ţării Româneşti de Ştefan cel Mare al Moldovei.

Este probabil ca în vremea aceasta, cât a fost în familia boierilor Craioveşti, lui Basarab cel Tânăr, privirea şi inima i-ar fi căzut asupra Neagăi, probabil o fiică de boier local, necăsătorită.

Cu o oarecare naivitate şi decenţă morală, unii istorici consideră că ar fi exclusă o asemenea aventură, mai ales că Basarab cel Tânăr venise să primească sprijin: „Or, în asemenea  împrejurări, în care domnul solicita sprijinul Craioveştilor, este greu de crezut că şi-a îngăduit o aventură  sentimentală cu una dintre soţiile celor patru fraţi”[2].

Într-adevăr, istoricul Manole Neagoe, are mare dreptate când susţine un neamestec erotic în familia boierilor Craioveşti.

Cu toate acestea,  Basarab cel Tânăr Ţepeluş a avut legătură cu o tânără boieroaică, pe nume Neaga, probabil în perioada de după 8 iulie 1481, când domnul fugărit de Ştefan cel Mare se afla la Bănia Craiovei pentru a cere ajutor armat, în vederea reluării domniei.

După afirmaţiile academicianului Gheorghe Mihăilă, care s-a ocupat de viaţa şi activitatea celebrului domn Neagoe Vodă Basarab, a publicat în anii 1970 – 1971 studii pertinente în care dovedeşte că Ţepeluş Vodă a dat „carte de despărţire” soţiei sale care era ostatică în Transilvania. Spre susţinerea acestei ipoteze, se află o scrisoare a lui Basarab cel Tânăr către soţia sa, unde-i dă dezlegare să-şi rostuiască viaţa în Transilvania, spunându-i printre altele: „te iert şi tu să mă ierţi”.

Aşa stând lucrurile, Basarab cel Tânăr – Ţepeluş era dezlegat în faţa conştiinţei sale şi poate în faţa lui Dumnezeu, aşa încât, întâlnirea cu Neaga în 1481, avea să producă în anul 1482, naşterea pruncului Neagoe.

În cursul anului 1482, domnitorul Basarab cel Tânăr – Ţepeluş va fi asasinat. Astfel n-a mai putut să ducă la bun sfârşit căsătoria cu viitoarea sa soţie Neaga.

Între timp, Pârvul Craiovescu se căsătoreşte cu Neaga. Pruncul avea să se nască în 1482, în marea familie a Craioveştilor şi avea să primească numele bunicului după tată, de Neagoe, marele Ban al Craiovei.

Poate că ei s-au bucurat de această naştere a pruncului Neagoe, din os domnesc, mai ales că Pârvul Craiovescu, tatăl adoptiv, a dorit cu tot dinadinsul să poarte numele tatălui său. Or, numele acesta, prin tradiţie, nu se dădea decât dacă, cel născut era demn să facă parte din familia lor.

Pruncuţul Neagoe nu avea să-şi cunoască niciodată tatăl, pe domnitorul Basarab cel Tânăr, care spre toamna anului 1482 avea să-şi termine călătoria pe acest pământ.

Înainte de a fi asasinat Basarab cel Tânăr – Ţepeluş, revenind în scaunul domnesc, boierii Craioveşti vor avea o ascensiune spectaculoasă. Şi aceasta se explică: „ Din moment ce însuşi Neagoe Basarab, ca domn, a menţionat în toate documentele scrise în timpul domniei sale, că este fiul Basarab cel Tânăr – Ţepeluş, însemna o recunoaştere clară a legăturilor pe care le avusese cu mama sa Neaga, înainte de a se căsători cu Pârvul Craiovescu.

Aşa se explică de ce Ţepeluş Vodă, îl ridică pe Neagoe, socrul Neagăi, la rangul de Ban. Păcatul era ispăşit, deci prin dărnicia excesivă a lui Ţepeluş faţă de Craioveşti, dărnicie materializată prin privilegii şi întărit prin ridicarea acestora pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei  feudale din Ţara Românească”[3].

Pruncul Neagoe, va creşte lipsit de griji şi în iubirea cea mare a mamei sale Neaga. În familia ambiţioasă a Craioveştilor, va învăţa carte înaltă, limbi străine şi arta militară, după rânduiala familiilor mari din Evul Mediu.

În primăvara vieţii, când nu avea mai mult de 6 ani, 1488, Banul Barbu Craiovescu, zidind ctitorie slăvită la Bistriţa Vâlcii, tânărul fiu de domn îşi va petrece timpul cu folos, o bună parte din anii cei frumoşi ai tinereţii.

Cât de mult avea să-l impresioneze alaiul de pelerini care însoţeau racla cu moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, aduse de ctitorul Barbu Craiovescu şi de soţia sa de neam sârbesc, Neagoslava?

Dar privegherile de noapte, pline de evlavie şi bucurie duhovnicească, stări care-l vor marca pentru întreaga viaţă?

Mama lui Neagoe, Neaga, va arăta o dragoste deosebită feciorului de domn, fiind mai tot timpul alături de el, chiar dacă mai avea încă trei prunci: Preda, Vlădaia şi Marga.

Cred sigur, că Neaga îşi petrecea adesea timpul în ctitoria craiovească a Bistriţei şi participa la slujbele de zi şi noapte. Mulţumea lui Dumnezeu, îşi aducea aminte în rugăciune adâncă de Ţepeluş Vodă, tatăl lui Neagoe şi cerea ajutorul pentru iertarea păcatelor omeneşti de care nu scapă nici unul dintre noi!

Să credem că Ştefan cel Mare poate fi un „părinte în duh” al celebrului Domn Neagoe Vodă Basarab, acum amândoi cinstiţi ca sfinţi?

Calinic Argeșeanul

 

 

[1] I.C. Filitti, Banatul Olteniei şi Craioveştii, în Arhivele Olteniei, XI, 1932, p. 23-45.

[2] Manole Neagoe, Neagoe Basarab, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 17.

[3] Ibidem, p. 16.

Sinaxar 28 septembrie 2019

Sinaxar 29 septembrie 2019