in ,

Devenirea

(Publicat în: 24 ianuarie 2020)

În preocupările sale cărturărești, Cioran făcea deseori și câte un popas asupra Căderii primilor oameni. Gândurile i se izbeau de neputința de a înțelege câte ceva din cea dintâi Cădere. Mintea lui încerca să se adâncească în nemărginitul necunoscut. Nereușind mare lucru, se mulțumea să scrie: ,,Timpul suspină, prin toate laturile lui, după Absolut.”

Lucrul nu este deloc ușor!

Încercarea de a ne întoarce în Dumnezeu este un demers sfâșietor. Se pare că Cioran a înțeles bine această devenire, scriind: ,,Toată devenirea nu este decât un suspin cosmic. Noi înșine nu suntem decât niște răni ale firii.”

Fructul curiozității a dus la izvorul tuturor nenorocirilor.

Întru Devenire, înstrăinându-te de răutățile oamenilor, locul tău în lume se strâmtează și ai drum deschis spre divinitate!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 24 ianuarie 2020

Sinaxar 25 ianuarie 2020