in ,

Drama de a fi nătâng

Cineva, mai demult, scotocindu-se prin buzunar, a scos o fiţuică, de pe care a citit sentenţios:

„Ipohondrul, după mine,

E un individ anost,

Care nu se simte bine,

Dacă nu se simte prost.”

Când a terminat, fără să vreau şi cu totul grabnic, i-am spus, că tocmai el este acel ipohondru. M-am căit mai târziu, dar degeaba. Nu m-a uitat şi mi-a pândit mereu călcâiul.

Gândul m-a dus la Pârvan şi m-am mângâiat şi eu cu alte jalnice speranţe, citind: „Toată durerea din lume nu poate ajunge pentru a plânge un suflet care în veci nu se va înfiora de armonia luminei din lume”.

Fugiţi de nătângii zilei cu mutre de monştri!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 9 noiembrie 2018

Masa bucuriei, mănăstirea Glavacioc