Auzim mereu, în mediile eclesiastice, biserici, mănăstiri, școli și Facultăți de Teologie și chiar în vorbirea zilnică, pe alocurea, rostindu-se un cuvânt deosebit: Smerenia!
În dicționarele noastre lingvistice, cuvântul smerenie are conținutul de: supus, respectuos, plin de bună-cuviință, cucernic, evlavios! Iată șase cuvinte care lămuresc starea specială numită, smerenia.
Dintr-odată, scriind aceste rânduri, mi-a venit în minte un atribut, o stare care se apropie de smerenie: sensibilitatea!
Când vedem un om sensibil este o mare bucurie! Dacă sunt și eu sensibil sau manierat, voi prețui omul, cu o stare de mare ținută sufletească. Iar de nu, voi privi cu sarcasm sau cu dispreț: “Nu disprețuiți sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia este propriul său geniu” (Ch. Baudelaire).
Ce bucurie este să fii sensibil! Duios! Ce stare cerească: “Toți oamenii simt într-un anumit fel, o anume duioșie a vieții. Ea este aceea care-i ajută să meargă înainte” (A. Camus).
Ca să ne alungăm urâtul, neliniștea sau golul din inima noastră, să căutăm sfatul bunului și încercatului duhovnic: “Discutați câteodată cu omul erudit; cereți sfatul omului delicat și sensibil” (D. Diderot).
Sensibilitatea este soră cu delicatețea: “Delicatețea este o calitate supremă și cea mai rară a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte: inteligența, bunătatea, altruismul, generozitatea, discreția, mărinimia. Un om lipsit de o singură calitate a sufletului nu are delicatețea completă” (G. Ibrăileanu).
Iubirea și delicatețea desăvârșită, le-a avut Iisus Hristos atunci când: “S-a Smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, și încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 7-8).
Pentru aceasta este bine să ne fie cunoscut că potrivit Sfintei Scripturi, cuvântul și starea de Smerenie, i se pot atribui doar lui Iisus!
Duhul gândului smerit îl avem doar atunci când ne gândim la Părintele Smereniei, Iisus Hristos, și cu evlavie și bună-cuviință gândim și recunoaștem că Iisus Hristos este Cel Care poartă mantia Smereniei, sub care trebuie să stăm supuși, respectuoși, cu bună-cuviință, cucernici, evlavioși și cu credință tare, nădejde mare și iubire pentru El și toată creatura Sa, de sub soare!
Doamne Iisuse Hristoase, primește-ne sub mantia Smereniei Tale!
Doamne și Stăpânul vieții mele – ediția a doua, Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2018.
