in ,

Duhul trândăviei

Primul gând sau prima meteahnă, de care trebuie să ne izbăvim cu mare repeziciune este grija de a alunga din viața noastră de fiecare zi, duhul trândăviei.

O parte dintre noi, poate, ne simțim vizați de stăpânirea duhului trândăviei! Dacă ne cercetăm, cu de-amănuntul, toate fațetele vieții noastre, vom vedea că nu este așa cum s-ar cere să fim. Eschivarea de la muncă, începând cu cea fizică, este s stare gravă stare de înțepenire a forțelor cu care ne-a înnobilat Bunul Dumnezeu.

Dar nu numai atât, cei care nu suntem harnici în gospodăria noastră, în satul nostru, orașul, țara, în instituțiile în care suntem chemați să lucrăm, lăsându-ne doar așa, în voia sorţii sau a ne afla în treabă, trebuie să conștientizăm că prăpădul bate la ușă cu pași repezi, așa cum se mai vede pe alocuri, din păcate.

Lucrarea de mântuială sau făcută, doar după capul nostru, de cele mai multe ori, ne duce spre desconsiderarea popoarelor care au o educație și o mare disciplină în toate domeniile de activitate.

Nu pot să nu spun aici că aveam un coleg, care fiind băiat de bani gata, fugea de la școală mereu, și când nu mai avea încotro, mânca cretă, ca să facă febră și să stea la Infirmerie. Crezând că-i bolnav, l-am vizitat. Când mi-a spus că a mâncat cretă, m-am supărat pe el că era mincinos și leneș, pe deasupra. L-am rugat să nu mai facă astfel de faptă. Mi-a spus că nu o să mai mănânce cretă, dar că va băga termometrul în ceaiul fierbinte ca să deruteze pe doctor și tot lipsește de la ore.

Tot atât de gravă și chiar mai mult este lenevia duhovnicească. Lipsind voit din timpul slujbelor, adică, lipsa de la rugăciunea particulară și a Bisericii, lenevia de a citi cărți ziditoare de suflet, azi, când sunt atâtea cărți tipărite, cum nu au mai fost niciodată în istoria tipăriturilor, fiind pe toate drumurile, doar drag să ai pentru a-ți cultiva grădina minții, inimii și sufletului.

Este un adevărat dezastru intelectual și cărturăresc, nu doar pe la noi prin bătătură, ci și pe la alte case mari. Din cele 24 de ore, cei din trecut, pentru a-și păstra o linie cărturărească acceptabilă, își programau, ca în fiecare zi, patru ore, să fie dedicate exclusiv cititului și studiului. Dacă ne facem un jurnal, în care să scriem ce am citit într-o zi, o săptămână, sau o lună, nu mai vorbim de ani, vom vedea dacă roșim de rușinea leneviei trândave, care ne-a cotropit: “Încă puțin somn, încă puțină ațipeală, încă puțin să mai stau în pat cu mâinile în sân. Însă de vei face aceasta, va veni peste tine sărăcia și nevoia ca un bun alergător” (Proverbe, 24, 34).

Să medităm la îndemnul Sfântului Apostol Pavel și să pornim la lucrare: “Căci voi înșivă știți cum trebuie să vă asemănați nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi. Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă și cu trudă am lucrat ziua și noaptea, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înșine pildă vouă, spre a ne urma. Căci și când ne aflăm la voi, v-am dat porunca aceasta: Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să mănânce. Pentru că auzim, că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor” (II Tesaloniceni 3, 7-12).

Nelucrând și iscodind, metehne demolatoare, în viața noastră, de azi înainte, să nu mai fie!

Să ținem o evidență zilnică, scriind într-un Jurnal, ce lucrări și ce fapte bune am făcut în fiecare zi, pentru a vedea osteneala și a mări râvna spre fapte bune!

Doamne Dumnezeule, ajută neputinței noastre și ne dă duh de înviorare spre toate faptele bune!

Doamne și Stăpânul vieții mele – ediția a doua, Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2018.

 

Sinaxar 12 martie 2019

Canonul Sfântului Andrei Criteanul în Paraclisul Centrului Eparhial