in ,

Genealogia lacrimilor

(Publicat în: 10 februarie 2020)

N-am nicio îndoială că Cioran a plâns mult când era treaz, când era biruit de insomnii și chiar când se odihnea câte puțin. Drama disperării se ținea de el ca scaiul de oaie. El a învățat că nu se poate plânge decât în Dumnezeu și era pornit cu vehemență împotriva celor care amestecau ,,eul” cu Dumnezeu. Iată vorba: ,,Prea puțini poeți cunosc genealogia lacrimilor. Căci de-ar cunoaște-o, n-ar mai zice: eu și Dumnezeu. Nu că El ar fi izvorul lacrimilor – ochii lui sunt umeziți doar de răsuflarea muritorilor, iar noi nu putem plânge decât în El.”

Cât adevăr!

Cioran a avut, oare, darul lacrimilor?

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 10 februarie 2020

Sfântul Mare Mucenic Haralambie prăznuit la parohia Mavrodolu din Pitești