in

Hulitorii dinlăuntru

Se vorbea la o emisiune despre comportamentul românilor. Cei de la masa rotundă, ovală sau pătrată, îşi dădeau cu părerea spornic. Unul mai cu râvnă a spus, râzând, pe cât se puteau întinde buzele peste dantură, că Herodot ne cam plesnea. Cică iliro-tracii, din care ne-am prăsit şi noi, ar fi fost un neam cu care să n-ai fi vrut sa ai de-a face, pentru că minţeau, furau şi nu-ţi lăsau nimic.

Altul, cu obraz transparent, a spus că românii sunt mai feminini, cu responsabilităţi domestice şi, din când în când, mai puţin competitivi.

Un cetăţean român, venit de câteva sute de ani pe meleagurile româneşti, a susţinut că patriotismul este o nuanţă şi că vine dintr-o cultură, dintr-o limbă. Mai mult, fiecare popor este mândru de felul de a fi şi că nu este bine să se ponegrească în faţa lumii.

Să te huleşti chiar tu, stropşindu-ţi cultura, limba, neamul, credinţa, este semn de mare scădere de caracter.

Îţi creşte inima când auzi şi vezi pe străinii de neam care te vorbesc şi scriu de bine.

Poate că am avea de învăţat, încă!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 1 martie 2019

Examen de capacitate preoțească, sesiunea martie 2019