in ,

Împotriva pustiirii

(Publicat în: 29 aprilie 2020)

Când suntem încercaţi, obişnuim să ne plângem. Înţelepţii îşi îndreaptă gândul şi glasul către Ceruri. Nerăbdători de a primi mai repede izbăvirea, uităm că durerea e cel mai potrivit foc purificator prin care,   vrem nu vrem, tot sufletul se îndreaptă din această Vale a Plângerii către Împărăţia Luminii.

Mai mult, când viaţa unora e pe sfârşite, moartea lor ne îmbătrâneşte fără să ne întrebe cu ce mai rămânem.

Din tezaurul sufletului nostru vom scoate doar bunătatea şi iubirea.

Dumnezeu ne poartă de grijă ca să biruim pustiirea!

Calinic Argeșeanul

 

Sinaxar 29 aprilie 2020

Sinaxar 30 aprilie 2020