in ,

Începutul Învăţăturilor Sfântului Neagoe Vodă Basarab către fiul său Teodosie – V

Domnitorul Neagoe Vodă Basarab, sfântul de la începutul vieţii sale pământeşti, cu orice prilej din viaţa sa, aducea laudă şi mulţumire lui Dumnezeu. Ştia şi simţea în adâncul inimii sale, că mila lui Dumnezeu întrece orice închipuire. În rugă şi extaz, ca şi David proorocul, exclama: „Cât iaste de multă mulţimea milelor Tale, Doamne!”[1].

Niciodată nu cade omul din iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu, dacă are grijă să nu se depărteze de legea cea sfântă. Căderile noastre vin, uneori, pentru a ne ajuta să ne mântuim. Sfântul Neagoe avertizează pe fiul său Theodosie, astfel:

„Iar domnii în ce chip cad de la Domnul şi Dumnezeul lor? Cad unii din credinţă, iar alţii din fapte. Deacii ei mor. Că oamenii carii sântu suptu stăpâniri, cu trupurile mor domnilor şi împăraţilor pământeşti, iar cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, dacă îi ajunge amarnica moarte şi sântu nepocăiţi de păcatele lor. Căci măcar deşi zice că: „nu iaste după moarte plângere, nici în iad tânguială şi vaete” (Hrisostom, Despre răbdare), iar cu adevărat iaste, şi acolo sântu ţipetile cele cu nevoie şi suspinile şi gemetile cele grele şi oftările cele amară. Că acolo lăcuiescu în muncile cele groaznice şi fără sfârşit şi în focu nestinsu totdeauna se află, avându plângere necurmată şi nemângâiată, şi nici de un folos iaste”.

După ce Sfântul Neagoe pune în faţă oglinda duhovnicească în care trebuie să se vadă fiul său Theodosie, apoi urmează sfatul său plin de sfântă înţelepciune:

„Dreptu aceia, iubitul mieu fiiu, să fii milostiv tuturor oamenilor şi tuturor gloatelor, care ţi le va da Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuşi Domnul Dumnezeul nostru şi Mântuitorul Iisus Hristos ş’au vărsat sfântul sânge al Său. Şi să nu omori pre niminea făr’ de judecată dreaptă şi fără de ispovedanie, ca să nu fii şi tu junghiat fără de milă, ca noatenii şi ca mieii; că sângele omului nu iaste ca sângele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales şi curăţit cu sfântul sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au vărsat pre cruce în cetatea Ierusalimului, în zilele lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva, pentru pripa, să moară ţie cu trupul,  iar lui Dumnezeu cu sufletul. Că şi noi înşine carii suntem, măcară domni, măcară bogaţi, măcară săraci, tot greşim lui Dumnezeu şi sântem vinovaţi şi vom să stăm toţi dimpreună la înfricoşata judecată a lui Hristos. Că însuşi Hristos pentru sufletile noastre de bună voie a Sa s-au dat spre moarte, ca pe noi pre toţi să ne facă fiii lui Dumnezeu.

Pilda: Eu zis: Toţi sunteţi dumnezei şi fiii Celui de sus. Tâlcul: Zise Doamne: Ca un bun, pre toţi i-am făcut împăraţi şi domni şi puternici, iar ei se-au întorsu în lucruri rele şi deşarte.

Pilda: Iar voi muriţi ca oamenii. Tâlcul: Iar voi cugetând cele pământeşti, periţi!

Pilda: Şi ca unul din domni cădeţi! Tâlcul: Şi satana era domnul îngerilor, iar pentru trufia lui căzu.

Aşişderea şi fieştece domnu semeţ şi nemilostiv va cădea şi nu se va scula. Iar de se va tâmpla domnului să cază, iar apoi el se va întoarce şi va plânge de căderea sa cu toată inima, are Dumnezeu putere să-l rădice; că Dumnezeu iaste judecătorul, şi a Lui iaste judecata. Cum iaste zis: Domnul va judeca marginile pământului, ca un drept ce iaste, şi va da putere împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului său[2]. Dreptu aceia să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bogăţia sa. Ci de acestea să se laude Cel ce se laudă,[3] măcar de ar fi împărat, măcar domnu, măcar biruitor; tot să cunoască pe Dumnezeu, care l-au făcut, şi cu frică şi cu cutremur să facă judecată pre pământu”[4].

Condiţia esenţială ca domnul pământean să facă judecată dreaptă pe acest pământ supuşilor săi, este cunoaşterea lui Dumnezeu care ne-a zidit. Sfiala şi iubirea arătată lui Dumnezeu ne depărtează de orice păcat şi asuprire.

Iar ca vârf al argumentărilor biblice, blândul domn al Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, foloseşte epistola către Evrei, a Sfântului Apostol Pavel: „Faceţi pace şi rugă cu toţi, că fără de acestea nimeni nu va putea vedea pre Dumnezeu”[5].

Întâlnim aici un imperativ! Fără pace şi sfinţenie nu vom avea nicio speranţă pentru mântuire!

Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017

 

[1]Ps. 30, 19.

[2]I Regi 2, 10.

[3]I Regi 2, 9.

[4]Ibidem.

[5]Evrei 12, 14.

Sinaxar 2 septembrie 2018

Binecuvântare Arhierească în parohia Poienari – protoieria Curtea de Argeș