in ,

Linguşitori, jos masca

(Publicat în: 10 ianuarie 2019)

Arma inteligentului ipocrit este linguşeala. El împrăştie în jur, cu mână largă, puzderia de laude. Naivul imbecil, gustă până la saturaţie, debitul lăudabil al şiretului linguşitor.

Când un filozof a fost întrebat într-o împrejurare, care era animalul de care ar fi trebuit să se teamă omul cel mai mult, a răspuns: Dintre animalele sălbatice de calomniator, dintre cele domestice, de linguşitor!

Se spune că linguşitorul întruneşte în firea sa mai multe apucături mârşave. El este un mincinos, pentru că spune lucruri pe care nu le crede nici el. Este un perfid pentru că vorbeşte împotriva convingerilor sale sincere. Este poltron pentru că ascunde şi nu îndrăzneşte să spună ce gândeşte. Este un rău pentru că aruncă paie pe foc aprinzând amorul-propriu al celui ce-l ascultă. Este un nelegiuit atunci când laudă scăderile aproapelui său. Şi în cele din urmă, pentru a scurta „pomelnicul”, este un duşman ascuns, care lăudând pe cel numit prieten, îl menţine în greşeli şi rele obiceiuri.

Cartea Eseuri de F. R. Bacon parcă ar vorbi într-ale sale pentru ale noastre: „Linguşitorul suprem, cu care sunt în înţelegere toţi linguşitorii mărunţi, este propriul nostru eu”.

Se observă, deseori, că mai toată lumea tună şi fulgeră împotriva linguşitorilor, dar nu ne prea supărăm pe linguşitorii care muşcă şi mişună în jurul nostru. Se pare că lucrarea lor diabolică nu va lua sfârşit până la judecata universală.

Pentru vindecare: să ne folosim de arta medicului-duhovnic şi nu de mitocănia măcelarului cu satârul!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 10 ianuarie 2019

Milostenia – bucuria sufletului, parohia Izvorul Tămăduirii, protoieria Pitești