in ,

Mătuşa Irina

Este mare lucru ca fiecare să aibă câte-o mătuşă. Parcă eu n-am avut una? Se glumea pe vremuri, că cineva ar fi fost născut de două mătuşi. Anapoda treabă, dar prinde bine. ,,Mătuşa” mea din parohia Tioltiur – Gherla, pe nume Irina, era o babă venerabilă, mititică precum furnica. Când vorbea cu mine se uita ca găina la uliu, cam chiorâş şi era mereu pusă pe glume şi haz. Pe deasupra, mai era şi „martora” lui Iehova.

Mi-a scos-o Dumnezeu în cale. Era o înţeleaptă. Biserica nouă, pot spune acum, după 40 de ani, că, mai mult de jumătate, a făcut-o ea.

Când mă luau valurile administrative, o auzeam spunându-mi: Domnule preot, ai grijă, eşti tânăr şi nu uita că toate se rânduiesc cu mintiuca. Aşa numea mintea.

Păcat că a murit. Tare mi-ar mai fi fost de folos!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol. Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

Sinaxar 1 noiembrie 2018

Slujire Arhierească la Mănăstirea Sfânta Treime – Vedea