in ,

Milă ca-n poveşti

(Publicat în: 5 mai 2020)

Cred că nimic pe lume nu-i mai preţios ca mila. Mila faţă de oameni, de animale, de natură. Când auzi de un om milos ţi se aşează o mare pace în suflet şi nu-ţi mai este spaimă de nimic. Parcă totul în jur capătă sens şi lumină. Mai ai curajul să trăieşti o vreme pe pământ.

Ce minunat lucru să întâlneşti un om milos!

O dată, nu prea demult, un moş pe nume Andrei, mai dinspre sud, avea un nepot rămas orfan şi dorea să-l aşeze într-o bună rânduială.

Înainte de a muri, îl încredinţă unui tânăr, Calist numit, grija de a străjui la împlinirea rugăminţii. Când venea vorba, Calist pleca ochii în jos, şi-i mijeau lacrimile stăruind mereu să se împlinească ruga cea din urmă a moşului Andrei. Şi spre bucuria lui, ianuarie nu s-a isprăvit şi încredinţare şi-a primit.

Te-ai gândi, că-n anii ce trăim, omenia sau frumuseţea cea dintâi ar pieri? Când vezi tinerii, că nu uită împlinirea cuvântului dat, parcă simţi că se aşează lucrurile şi inima îţi vine la loc.

Când milă-n jurul tău găseşti

Te bucuri ca să mai trăieşti!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 5 mai 2020

Sinaxar 6 mai 2020