in

Minunea de a iubi

Atunci când s-a hotărât în Sfatul din Sânul Sfintei Treimi, ca să se bucure de o nouă existență și alte zidiri din Univers, s-a auzit hotărârea uimitoare: ”Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!”[1]

 
Așa a intrat omul în Istoria Creației!
În același ton imperativ continuă: ”Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie.”[2]
Chiar dintru început, Dumnezeu a încredințat primelor zidiri, Adam și Eva, menirea de a se înmulți și stăpâni pământul cu toate bogățiile dăruite de Dumnezeu și mai mult, le-a fixat meniul primordial: ”Iată vă dau toată iarba (legume, regnul vegetal) ce face sămânță de pe fața pământul și tot pomul (fructe) ce are rod cu sămânță în el. Aceasta va fi hrana voastră.”[3]
Am fost mereu în uimire când m-am gândit și când mă gândesc la actul dumnezeieștii creații. Oricât am încerca să facem un studiu al sacrelor versete din Sfânta Scriptură, nu vom ajunge în ipostaza de a cuprinde gândirea Sfintei Treimi și minunea creației din iubirea Sa veșnică!
Răspunsul, totuși, pentru luminarea minții și bucuria inimii noastre, îl găsim atunci când, arătându-Se Dumnezeu din depărtare, i-a zis proorocului Ieremia: ”Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoința!”[4]
Iar în Exod (Ieșire) se adaugă: ”Mă îndur de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”[5] Dar Domnul Dumnezeu nu dorește să fie iubit doar El, ci poruncește: ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”[6] iar ca răsplată ne asigură: ”Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc.”[7]
Înainte de venirea lui Iisus Hristos printre noi oamenii, se obișnuia ca poruncă ”să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Iisus Domnul a poruncit: ”Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc… că dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru?”[8]
Iată textul (versetul) cheie din Scriptura Vechiului Testament, o cheie pereche cu aceea din Noul Testament, de la Sfântul Evanghelist Ioan, care inspirat de Duhul Sfânt, scrie: ”Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Unul Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică!”[9]
Ne aflăm în fața a două mărturii biblice care nu trebuie să fie uitate de noi oamenii nicio clipă, în tot timpul vieții noastre.
Iar atunci, când cuprinși de iubire fiască pentru Dumnezeul Iubirii și citim, despre menirea sau scopul venirii lui Iisus Hristos din Sânul Sfintei Treimi în lume: ”Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea!”[10], înțelegem cu adeverire, că nu doar crearea omului a fost în gândirea lui Dumnezeu, ci și întruparea și mântuirea lui, adică lucrare deplină, așa cum numai Dumnezeu știe să săvârșească.
Ce mare Taină este Iubirea, care unește ființele în viața de Căsătorie! Câtă frumusețe și farmec dumnezeiesc! Când tinerii se hotărăsc să se căsătorească, se consideră ca îngerii! Doar după căsătorie își dau seama că sunt și oameni, cu picioarele pe pământ.
De când eram tânăr, dar și până astăzi, consider pe toți oamenii de pe pământ, ca pe îngeri, iar mai ales femeile ca pe mucenițe și sfinte, în lucrările și rosturile lor cele bune, orânduite de Preamilostivul Dumnezeu.
Iar ca Testament, Iisus Hristos, înainte de a merge spre Calvarul Golgotei, ne-a lăsat îndemnul Său, de a trăi cu respect și iubire dumnezeiască: ”Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiți unul pe altul!”[11]
cu iubire dumnezeiască: ”Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa V-am iubit și Eu pe voi; rămâneți în iubirea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie peste voi, și ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum V-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce Vă poruncesc.”[12]
Este clar ca lumina zilei, că Iisus Hristos a așezat temelia pe care se zidește, iubirea de Dumnezeu și iubirea de creație, crescând în lumina veșniciei! Mai mult decât atât, nimeni nu putea să dăruiască!
Cum vom putea mulțumi lui Dumnezeu pentru toate acestea?
Făcând să rodească iubirea dumnezeiască în viața fiecăruia dintre noi!
Trebuie să citim, pe cât se poate de des, cele trei capitole din Evanghelia Sfântului Ioan (15,16,17) unde vom găsi răspuns la marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi oamenii!
Într-o zi, un bucureștean mi-a trimis un mesaj unic: ”Din dragoste pentru noi oamenii, Iisus Hristos a ajuns cu trupul pe Crucea Golgotei!”
Iubirea dumnezeiască este mai presus de tot ce viază și se mișcă în Univers!
Iubirea dintre oameni, călători pe această Planetă, este binecuvântarea lui Dumnezeu, care trebuie să dureze în veac!
Iar cine iartă, cu iubire dumnezeiască, se întoarce în Sânul Sfintei Treimi!
Calinic Argeșeanul, Minunea de a fi, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

[1]Facere 1, 26

[2]Ibidem 1, 27

[3]Ibidem 1, 29

[4]Ieremia 31, 3

[5]Ieșire 30, 6

[6]Levitic 19, 18

[7]Deuteronom 5, 10

[8]Matei 5, 44-46

[9]Ioan 3, 16

[10]Ibidem 3, 17

[11]Ibidem 15, 17

[12]Ibidem 15, 9-14

Sinaxar 18 iunie 2018

ACTIVITATE CATEHETICĂ ȘI RECREATIVĂ la Grădinița O lume minunată din Curtea de Argeș