in

Minunea de a mărturisi cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu

Cred nestrămutat că venirea noastră în frumusețea acestei lumi văzute nu este o întâmplare, un destin sau altă stare de lucruri, cuprinse în felurite și întortocheate speculații sau gândiri filosofice de mâna a doua.

Mai cred desigur, că a trăi pe acest Pământ binecuvântat de Dumnezeu, cu frumuseți și bogății unice în Universul Vizibil și Invizibil, deopotrivă, și a nu ne gândi că trebuie să mărturisim și celor din jurul nostru, cât de bine ne-a făcut Dumnezeu de când am fost în gândirea Sa și până ce ne-am întrupat, am crescut, ne-am împlinit, ne-am bucurat de darurile Sale în tot timpul, fără nicio plată, dar și grija de a nu uita să aducem prinos de îndreptățită mulțumire, deci a nu mărturisi și a nu mulțumi, este o mare lipsă din partea noastră în contextul educației divino-umane!
Acum, după ce am brodat aceste cuvinte, îmi vine în minte episodul evanghelic, cu Pilda celor zece leproși, vindecați de Iisus Hristos Domnul! Din cei zece vindecați, doar unul a venit să-i aducă prinos de recunoștință pentru minunata vindecare și pre deasupra era și de alt neam.
Auzim glasul lui Iisus Păstorul Mare, peste veacuri: ”Dar cei nouă unde sunt?”
Cum am zice, dar cei 99? Dar cei 999? Dar cei 9999? Dar cei 9999999999999999999999999?
Milioanele și miliardele de 9, trebuie să mărturisească grabnic, cât de bine le-a făcut lor Preabunul Dumnezeu și să mulțumească, fără de întârziere, nu că, Dragă Doamne, am crede noi, că El ar pretinde din partea noastră, prinos de recunoștință, ci mai ales pentru faptul că pruncuții lui Dumnezeu, întrupați din gândirea și dragostea Lui, s-au înstrăinat de obârșia Divină, din care au răsărit!
Să nu-ți recunoști originea dumnezeiască?
Să nu auzi glasul de Părinte Milostiv?
Să nu mulțumești că exiști, la fiecare apus și răsărit de soare?
Să nu mulțumești părinților, care te-au născut din gândirea și voința lui Dumnezeu?
Să nu mulțumești cu recunoștință lui Dumnezeu și oamenilor, prin care Dumnezeu te-a ajutat, ca să fii, să devii și să redevii?
Până la urmă, să nu-ți mulțumești și ție, că ai venit pe lume într-o țară ca România, ortodoxă și vrednică până la porțile Cerului?
Adică să nu fii bucuros neîncetat că ești ca un fiu al lui Dumnezeu, dacă ești pașnic, integru și integral în a păși cu dinamism în frumusețea acestei lumi văzute?
Să avem inimă curată, că așa vom vedea pe Dumnezeu!
Să fim făcători de pace, că așa fii lui Dumnezeu ne vom chema!
Să ne rugăm ca psalmistul: Inimă curată zidește întru mine Dumnezeule și Duh Drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele… și mai ales: Nu mă lepăda pe mine păcătosul de la Fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt, nu-L lua de la mine! … ca să pot mărturisi cât de bine mi-a făcut în toată viața dăruită până acum și de acum înainte!
Calinic Argeșeanul, Minunea de a fi, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.
 

Sinaxar 25 iunie 2018

Parohia Bătușari din Curtea de Argeș a sărbătorit Ziua Iei