in ,

Mistici şi păcătoşi

(Publicat în: 11 decembrie 2019)

Emil Cioran, atunci când privea din zarea lumii, vedea pe Dumnezeu prea îndepărtat de sine. Şi atunci avea gândul de a evada din Dumnezeul, în care era cuprins, de altfel.

Aşa s-ar vădi lucru mai lesne pentru cei care păcătuim, ascunzându-ne de ochii lumii.

Misticii, poate unii dintre ei, au dat de furcă lui Cioran şi l-au ,,obsedat”, dacă a scris: „Misticii aspiră nu să se surpe în Dumnezeu, ci să-L depăşească, – aceasta o gândea Cioran despre sine, ca atitudine – , întâlnită la toţi cei fulgeraţi şi copleşiţi de transă.”

Între a fi surpat în Dumnezeu şi a evada din Dumnezeu erau stările între care pendula Cioran, legănat de insomnii!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 11 decembrie 2019

Sinaxar 12 decembrie 2019