in ,

Moravuri în arta politică

De multe ori,auzim despre acţiunea numită recuperare! Pe ici-colea, mai întinzi o piele zbârcită, mai peticeşti o haină, mai schimbi acoperişul unei cocioabe sau o muţi din loc pentru că arată tare hâd, precum cea din curba de la Măniceşti. I-am spus de vreo sută de ori primarului să găsească o soluţie!

Că tot suntem la peticiri, cred că oricine călătoreşte a dat prin gropile drumurilor de pe întinsul plai românesc. Fie te-a pocnit tavanul maşinii în cap, fie capul a dat de tavan cu o sonoră clănţăneală a maxilarului, ca să ţii minte că eşti pe drumuri democratic executate.

Iar despre cârpeala politică cu tot evantaiul pestriţ al gâlcevilor, ce să mai spunem? Dar în care spaţiu de activitate este senin şi fără nori zbârliţi a fulgere şi trăznete?

Auzim deseori că omul sfinţeşte locul! Se crede aceasta şi în lucrarea socio-politică. Ş-apoi, dacă tot omul o face şi pe aceasta, se poate înţelege că: „Superioritatea unei organizaţii politico-sociale nu se obţine prin simpla schimbare a sistemului de guvernământ (de la aristocraţie la democraţie sau socialism, etc.), – ci prin crearea unei structuri sufleteşti de factură superioară. O astfel de structură nu poate fi consecinţa imediată a unei legislaţii sau regim politic; istoria este martoră nedezminţită; opera aceasta rezultă din munca unor serii de generaţii în domeniul educativ care descoperă atitudinile indivizilor şi le dezvoltă treptat, către intensitatea lor maximă. Înţelegem educaţia sub toate aspectele şi îmbrăţişam toate tărâmurile, pe care se manifestă activitatea umană, în cadrul social, economic, religios, politic, biologic, etic, artistic, etc.

Fără desfăşurarea amplă a acestui proces educativ, care ascute, afânând facultăţile celulei nervoase, – superioritatea socială rămâne o iluzie …1”

Când eram copii, ne jucam pe maidan de-a baba-oarba, legaţi la ochi cu o eşarfă. Acesta era un joc copilăresc, normal şi admisibil, dar a folosi acest joc şi când te-ai făcut mare şi te mai ocupi şi de lucruri serioase, nu mai merge!

Pe acest pământ s-a învăţat de atâtea mii de ani că politica înseamnă arta de a guverna popoarele şi tot de domeniul artei ţine şi urcuşul spre culmile ierarhiei sociale de unde le poţi guverna.

Vor trece ani mulţi sau, poate, nu chiar atât de mulţi, până când lucrurile se vor limpezi oarecum. Se vede cât de colo că Uniunea Europeană a ajuns cu vădit succes să facă un fel de artă de a guverna un spaţiu atât de denivelat social-politic şi religios, precum cel al bătrânei Europe.

Au trecut deja 500 de ani de când Înalta Poartă de la Istanbul, ştim prea bine, a consumat din spaţiul nostru carpatic, atât uman,cât şi material. Acum avem şansa, într-o altă ipostază, fericită de data aceasta, de a ne apleca fruntea şi buzunarul naţional către Apusul dătător de sfinte nădejdi!

Văzând Constituţia Europeană, unde nu se suflă niciun cuvânt despre ceea ce ar trebui să fie, nu doar un om social, ci şi unul religios, mi-am zis: bine au făcut alcătuitorii cei înţelepţi, că doar o Constituţie, fie ea europeană sau chiar mondială (nu peste multă vreme!) are prevederi numai pe orizontală!

Dar ce să mai aşteptăm! Spun oamenii de ştiinţă, şi se cam şi vede, că gheţarii se topesc şi probabil că Europa va fi un lac până-n Carpaţi! Unde­-o mai fi Constituţia? Unde-o mai fi Europa?

Ar fi o mare eroare să se confunde lucrurile. Problemele sufletului ţin de Cer, a nu se confunda orizontala cu verticala. Drepturile fundamentale ale omului, cele mai mari fiind ale sufletului, se prevăd clar şi inconfundabil în Magna Charta a Omenirii: Biblia! Să ne facem rost de această Carte şi s-o punem temelie de diamant a vieţii noastre pe plaiurile acestei lumi bântuită de tot felul de boli!

Calinic Argeșeanul, Albinele fac politică – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 22 septembrie 2018

Sinaxar 23 septembrie 2018