in ,

N-avem încotro

(Publicat în: 14 februarie 2019)

Să realizezi că, în sfârşit, exişti este primul pas potrivit pentru un drum care se anunţă acătării. De cum ne-am născut, urcăm mereu în vârstă şi înălţime. Cum ar fi să înceteze acest fenomen, nebăgat în seamă, al creşterii? Ar fi primul semn că mersul lumii a luat-o înapoi. Ar fi începutul sfârşitului.

Nu ştim ce au sperat înaintaşii noştri. Nici ei n-au avut încotro. Mersul în lume are numai un sens, doar şoselele sunt cu dublu sens. Nimeni nu vrea să coboare. Chiar mersul este foarte dificil. La urcuş este mult mai simplu şi oamenii au chemare în sus. Aşa este menit omul.

Franz Kafka (1883-1924) medita şi el într-o după amiază: „Atât timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit”.

Aşa ni se va întâmpla tuturor.

N-avem încotro!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

Sinaxar 14 februarie 2019

Sinaxar 15 februarie 2019