in ,

Nazaria Niță, albina din poienile Văratecului

Este un gând mângâietor atunci când ucenicii şi ucenicele îşi amintesc, precum şi pruncii, de părinţii lor duhovniceşti. Cred că aceasta este o  lucrare plină de bun simţ şi bună creştere, fără a mai adăuga respectul şi cinstirea înaintaşilor, care se găseşte în stare de delicateţe şi candidă recunoştinţă.

Aşa am gândit şi aşa scriu la poftirea Maicii Josefina Josan, stareţa Mănăstirii Văratic, urmaşa de suflet în ascultarea obştească a chinoviei monahale.

Din pruncie, Văraticul monahal era străbătut de piciorul şi inima nevinovată a lui Costică de la Cracăul Negru, care venea cu mama, şi apoi, de unul singur, prin munţi şi pe drumul împodobit de brazi cu vârfurile până la cer, numit drumul regelui Ferdinand. Mai târziu, fiind elev la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ, cu dirigintele, profesorul şi directorul nostru, prof. diac. Ioan Ivan, cel cu chip de sihastru, ducându-ne prin drumeţii pe cărările munţilor, am trecut şi pe la vatra monahală a Văraticului.

Maica stareţă Pelaghia Amilcar, cu chip de boieriţă sihastră, ne-a primit cu privirile ei calde şi molcome de evlavie adâncă. Tot timpul am privit-o cu atenţie. Pe lângă ea, păşea cu o sprinteneală suplă de căprioară carpatină, egumena Nazaria Niţă. Era volubilă, luminându-mă mai târziu, că se născuse în  zona de câmpie pe lângă Războienii dureroşi ai lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Stareţei Pelaghia Amilcar i-a urmat la treburile de ascultare obştească a Mănăstirii Văraticului, harnica gospodină Nazaria. Ei i-a fost dat să conducă o obşte numeroasă şi pestriţă într-o vreme de amară şi cumplită stare socială a României.

A încercat şi a reuşit, pe cât s-a putut, să întărească viaţa monahală şi să ferească de hărbătăluială Mănăstirea cu iscusite, harnice şi duhovniceşti călugăriţe.

Nazaria Niţă, stareţă de soi, în regim totalitar, ca şi suratele ei: Eustohia Ciucanu de la Agapia, Lucia de la Pasărea, Hermina de la Ţigăneşti, Pelaghia de la Ghighiu, cele două Ierusalime de la Tismana şi Râmeţ, Semfora de la Techirghiol, ca să pomenim doar câteva dintre ostenitoarele vremii, au reuşit să stea ca un zid în calea furtunilor de tot felul.

Azi este uşor să uiţi sau să rosteşti doar cu jumătate de gură despre vrednicii mari şi anevoioase în vremuri de restrişte. Ni se pare că a fost uşor, iar cei care au fost în focul încercărilor consideraţi a fi doar nişte actori fără nume.  Această stare o clamează doar cei care dorm şi molfăie din comorile adunate de alţii, cu aspră trudă şi înfricoşare.

Nouă ne stă bine, cu dreptate, să cinstim pe înaintaşi, arătându-le doar vredniciile. Cârcotaşii vor mişuna în gâlgâiala minţii lor doar prin ponoarele pline de smârcuri şi jigănii otrăvitoare.

Adevărata considerare şi plată o dă omului, doar Dumnezeu, Cel în drept şi chemat pentru aceasta!

Noi suntem datori să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ostenitorii în lucrarea Viei Sale!

Aşa şi pentru Nazaria, albina cea harnică din poienile cu soare ale Văraticului!

Calinic Argeșeanul, Între umbre și lumini, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 25 iulie 2018

Sinaxar 26 iulie 2018