in ,

Omul şi câinele său

Mai ieri, un personaj venerabil, mi-a spus un lucru care m-a uimit. Spunea că era acasă şi stătea la masă citind câte ceva. Dintr-o dată, şi-a scăpat capul pe masă, simţind o căldură la inimă.

Câinele era aproape. Şi-a văzut stăpânul în primejdie. A sărit în ajutor. Cu labele, ca mâinile unui om, l-a învăluit şi i-a umplut faţa de mângâierile lui, pupându-l de zor şi gemând a disperare.

După o vreme, stăpânul casei a deschis ochii. Bucuria câinelui era fără margini. Chiar dacă a fost încercat de un infarct, personajul venerabil a avut bucuria să fie mângâiat câinele ce prevăzuse primejdia.

De atunci, mărturiseşte fericitul salvat poate, de la moarte, s-a legat cea mai mare afecţiune între om şi câinele său, mulţumind lui Dumnezeu.

Bătrâna Scriptură spune că cei doi paznici ai omului sunt îngerul şi câinele!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

Sinaxar 18 ianuarie 2019

Milostenia, bucurie pentru suflet, parohiile Rotărești și Bascov, protoieria Pitești