in ,

Părintele Valeriu Bel, Universitarul moroșan

Când am ajuns preot paroh al parohiei Inău, de sub Șatra lui Pintea Viteazul, cu cele două filii Cufoaia și Borcut, privirile mi s-au îndreptat spre zona montană și dealurile întinse care m-au umplut de o bucurie fără margini!

Eram acum liber în Maramureș, plecând din parohia Tioltiur, ținutul Gherlei, pedepsit pentru construirea bisericii noi! Așa credeam eu atunci. Cele trei sate, componentele parohiei montane, în frumoase așezări, cu biserici și credincioși devotați ascultării de Dumnezeu, erau orânduite cu slujbe și activități gospodărești.

Satul cu cea mai mare biserică era Cufoaia, pe care eu o numeam, Cu-foaia, adică cei care iubeau cititul, cultura religioasă, dar și cultura cea de toate zilele.

N-am găsit un sat mai harnic și gospodar, cu oameni hotărâți și care erau creștini practicanți. La ora 10.00 toți creștinii erau veniți la biserică și stăteau până la sfârșit cu o evlavie, cum nu mai văzusem până atunci, chiar dacă veneam din Moldova cea mult evlavioasă.

Îmi aduc aminte, mai ales, de doi oameni cu inima de aur: Hereș Ioan, diacul (cântărețul) bisericii și casierul Ion Bel, marele rugător la Dumnezeu, cu o sinceritate ca-n pagină de Pateric.

De cele mai multe ori stăteam cu el în povești. Era așa de fermecător, încât timpul trecea ca umbra, fiind tare bucuros că Dumnezeu m-a binecuvântat cu așa daruri bogate de omenie, în această existență terestră.

De cele mai multe ori mergeam la el acasă. Soția lui, Ludovica, era mamă a șapte prunci, toți școliți la universități. Întâlneam o familie model. Atunci când am auzit că m-au adoptat și pe mine, ca al optulea prunc, am încercat mari emoții! Iată că mi-am găsit familie maramureșeană!

Eram așa de bucuros! Am fost atât de mult iubit de toți pruncii familiei Bel! Într-un cuvânt, casa lor îmi era dragă precum casa unde m-am născut în Moldova. Acolo găseam mereu ușa deschisă și iubirea întregii case! Mă bucuram de poftirea să mă înfrupt mereu din masa lor plină de voie bună și bucate gătite cu gust inconfundabil și care le duc dorul și acum, după aproape 50 de ani!

În această familie din care făceam și eu parte, mezinul Valeriu, era ca un înger desprins din icoană. După terminarea școlii elementare a dorit să meargă la Seminarul Teologic din Cluj, pentru a deveni preot. Am fost primul lui profesor de Religie. A intrat în Școala Teologică. A fost întotdeauna primul la învățătură.

În vacanțele școlare venea să mă ajute la toate slujbele. Era de mare rezistență la drumurile multe, cele mai adesea făcute cu piciorul. Era ca un cerb, fără oboseală. A fost o mare mângâiere pentru lucrarea pastorală cât am stat preot în Maramureș. Eram doar frați din aceeași familie plină de respect și sfințenie.

Vremea a trecut repede. În anul 1971, toamna, am plecat la Mănăstirea Căldărușani. Bel Valer, absolventul de Seminar a ajuns student la Sibiu, apoi doctorand la București, culminând cu primirea unei burse de studii în Germania Federală, lucru foarte rar pe atunci, ajungând Doctor în Teologie.

De atunci a urmat lucrarea sa de dascăl teolog și mai apoi preot slujitor în Biserica lui Hristos.

Văzând cumințenia lui exemplară – model adevărat – pregătirea teologică excepțională și caracter de creștin neclintit în convingeri, speram să devină călugăr în viața monahală românească. Îmi făceam speranțe mari! Îl vedeam peste vremi, stareț la mănăstire, profesor universitar și Ierarh al Bisericii lui Hristos în România.

Azi, este preot universitar al Universității clujene, cu un maldăr de cărți scrise, cursuri tipărite, simpozioane științifice și alte activități cărturărești.

N-am crezut niciodată că îngerul de la Cufoaia, Valeriu, fiul Casierului Ioan Bel, va ajunge la împliniri depline cărturărești, universitare și pastorale de excepție.

Așa lucrează Dumnezeu în viața pruncilor Săi!

Iar eu mă bucur că am crescut împreună, din frageda pruncie, în cea mai frumoasă țară din lume, Maramureșul, slăvit și nemuritor!

Calinic Argeșeanul, Între umbre și lumini, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 20 iulie 2018

Mănăstirea Sfântul Ilie Paltinul și-a prăznuit hramul