in , ,

Partidele politice în existenţa efemeră

(Publicat în: 15 octombrie 2019)

Se spune că partidele politice ar fi intermediare între conservatorism şi comunism, diferenţiindu-se doar prin nuanţe imperceptibile, pe care masele, deseori, le ignoră în întregime.

Dacă luăm în considerare analiza pe care a făcut-o Petre I. Gheaţă, atunci putem fi siguri că: „Ceea ce stabileşte limitele precise între partide – şi o sesizează masele, pentru că o resimt direct – este metodologia guvernării, încadrată în triunghiul celor trei faţete principale: competenţă, legalism, onestitate.1

Se ştie că înainte de a dobândi puterea, entuziasmul promisiunilor atinge cote înalte şi s-ar spune că este posibil şi util să faci aceasta, mai ales când ai în urmă anumite realizări cu succes naţional şi internaţional.

După câştigarea alegerilor, vine guvernarea. Iată ce spune acelaşi analist, Petre I. Gheaţă: „În perioada guvernării însă, când se împart demnităţile şi toţi aşteaptă  să se împărtăşească din binefacerile morale sau materiale  ale puterii – este imprudent să faci apel la entuziasm, pentru că ai striga pustiului … Înţelegeţi de ce partidele sunt unitare şi tari în opoziţie – perioada de agitaţie – şi slăbesc treptat prin destrămare în perioada guvernării!2

Pentru ca un partid să aibă o viaţă mai lungă trebuie să aibă neapărat ca temelie suflu idealist, care trebuie alimentat cu noi şi noi energii. Aşadar, fără un crez limpede, fără un suflu idealist, nici o operă nu poate avea trăinicie, aşa cum ştim din epocile critice, din viaţa  naţiunilor şi organizaţia partidelor.

Petre I. Gheaţă este necruţător spunând, mai departe: „Pe minciună şi pe fraudă se pot croi şi dura efemer cariere politice individuale – niciodată, însă, n-au putut avea viabilitate partidele, care s-au întemeiat pe ele (pe minciună şi pe fraudă).

Proverbiala ignoranţă şi îngăduinţă ale mulţimii au limite, verificate suficient de istoria politică: dacă tolerează dintr-o prostească simpatie „şmecheria insului”, nu iartă, fără excepţie, înşelăciunea exercitată de colectivitatea – partid asupra intereselor şi iluziilor ei!3

Aici avem de a face cu o profeţie politică, dacă o putem numi aşa, de care este necesar să se ţină seama cu toată stricteţea.

Dar despre coaliţii şi alianţe, ce se mai poate spune?

Este limpede, ca ziua cu soare strălucitor, că atunci când într-o ţară se ajunge la alianţe şi coaliţii, lucrurile încep să slăbească. Şi aşa, dintr-o dată, te apucă o amărăciune şi o mare neputinţă. Curată neputinţă! Dacă se poate spune şi despre neputinţă că-i curată! Ca să vezi!

La aceste alianţe, mai degrabă decât coaliţii, se impune din start eliminarea progresivă, dar rapidă, a tuturor elementelor de balast.

Ceea ce a salvat pe alocurea existenţa partidelor şi o va salva pe mai departe este baza puternică economică. Acelaşi maestru întru ale analizei politice spune în acest sens: „Ceea ce face însă durabilă existenţa partidelor şi le dă autoritate să guverneze efectiv este baza lor economică; fără această armătură materială, care le dă putinţa să regleze funcţionarea structurii economice a însăşi organismului social, partidele politice, chiar, cele mai populare, au existenţă efemeră. De aceea, forţa reală, nu de suprafaţă a organismelor politice, se măsoară după substratul economico–financiar ce comandă!4

Cum stăm noi, acum, în România, în această privinţă?

Ştie fiecare partid politic în parte!

Atunci când vor fi două partide politice, ca în America şi alte state ale Europei si se va ajunge la o oarecare înţelepciune politică, va fi prima zi bună pe plaiurile noastre româneşti.

Calinic Argeșeanul

 

 

Sinaxar 15 octombrie 2019

Sinaxar 16 octombrie 2019