in ,

Pastorală de Ziua Învierii – 8 aprilie 2018

Iisus Hristos a zis: Eu și Tatăl una[1]suntem, pentru ca toți să fie una[2], străduindu-vă să păstrați unitatea duhului întru legătura păcii[3], pentru că voi toți, una sunteți în Hristos Iisus[4].
Întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, așa cum suntem noi![5]

Dreptmăritori creștini și creștine,
De Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și chiar în orice clipă a vieții noastre, primul gând care trebuie să ne izvorască din minte și din inimă este acela de a aduce din tot sufletul, laudă și mulțumire Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pentru că au binevoit a ne gândi și întrupa, aducându-ne în frumusețea acestei lumi văzute!
Pentru această            unică  bucurie, se cuvine să-I mulțumim lui Dumnezeu prin Rugăciuni de laudă. Această stare firească ne îndeamnă a asculta Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.
Înainte de apariția omului pe Pământ, oștile îngerești Îl proslăvesc pe Dumnezeu[6], iar aceste oștiri, mai mult decât noi, înalță slavă lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, pentru negrăitul Său dar, de care am fost învredniciți noi, oamenii.
Cel dintâi gând și marea stăruință către Dumnezeu, este ca El, Iisus Hristos, să ne asculte rugăciunile stăruitoare pentru iertarea păcatelor, săvârșite pe parcursul vieții. Drept model de rugăciune ne stă Psalmul 50, care începe astfel: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea![7]
Se cuvine, ca îndată ce am rostit celebrul psalm al lui David, să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu. Așa cum îi îndemna odinioară Sfântul Apostol Pavel pe creștinii din Roma, și azi, pe noi, cei din România: Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru![8]
Cea dintâi îndatorire a noastră, atunci când ne arătăm, prin Rugăciune de recunoștință, mulțumirea către Dumnezeu, este de a nu uita darul de bunuri spirituale, înainte de cele materiale, zicând, plini de evlavie, cu dumnezeiescul Pavel: Mulțumesc lui Hristos, Domnul nostru, care m-a întărit, care m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui![9]
Așa suntem și noi chemați să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătatea și milostivirea dumnezeiască, pentru că: Îndurat și milostiv este Dumnezeu, îndelung-răbdător și mult-milostiv… În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El![10]
Iubiți credincioși,
Un alt dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie să-I mulțumim cu adâncă recunoștință, este Darul răscumpărării noastre din robia păcatelor care duc la moarte: Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost răscumpărați cu preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu![11]
Înfrățit cu Darul răscumpărării noastre este Darul mântuirii, darul desăvârșit. Iată cuvântul Profetului Isaia: Bucura-mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie și tresaltă de bucurie sufletul meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veșmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui Mire Mi-a pus Mie cunună și ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă![12]
De asemenea, Rugăciunile de cerere, trebuie făcute cuviincios, cu evlavie, stăruitor întru nădejdea împlinirii și cu deplina iertare a tuturor celor care ne-au greșit pe parcursul vieții. Fără aceste condiții, rugile noastre pot bate în zadar la Ușile Paradisului, pentru a ajunge la inima lui Dumnezeu.
Cererile noastre sunt numeroase. Ele încep cu rugămintea ca Dumnezeu să ne izbăvească de primejdii de moarte: Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit sufletul meu de iadul cel mai de jos, căci Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung răbdător și mult milostiv și adevărat fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei care mă urăsc și să se rușineze că Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mângâiat.[13]
Rugăciune stăruitoare trebuie făcută și pentru a ne izbăvi de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, fără să-i condamnăm sau să-i judecăm întru ceva, rugându-ne ca Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul: Că după ce ne va izbăvi de mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre.[14]
Cât de mângâietor este să facem rugăciuni și pentru biruința Evangheliei în întreaga lume? Creștinilor din Corintul Eladei, spre exemplu, Sfântul Apostol Pavel le scrie, mulțumindu-I lui Dumnezeu astfel: Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna în carul Lui de biruință, în Hristos, și care răspândește prin noi, în orice loc, mireasma cunoștinței Lui. Aceste sincere rugăciuni de sfântă solidaritate cu cei care răspândesc Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie adresate și celor care aud, păstrează și împărtășesc și altora dulceața învățăturii mântuitoare, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Să nu uităm nici Rugăciunile de convertire către dreapta credință a unora dintre fiii acestui Pământ, dar și convertirea noastră personală, prin smulgerea din legăturile păcatului, păcat care ne duce pe cărările rătăcirii și a morții: Dar acum, izbăviți fiind de păcat și robi făcându-ne lui Dumnezeu aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul, viață veșnică.[15]
Cât de mângâietoare sunt scrisorile Sfântului Apostol Pavel, către creștinii din Roma, cărora le scrie: Mulțumesc întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, cerând totdeauna în rugăciunile mele, ca să am cumva, prin voința Lui, vreodată bunul prilej ca să fiu la voi.[16]
Iubiți frați și surori în Domnul nostru Iisus Hristos,
Dar Rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru harul dat altora, și nu numai nouă? Câtă sensibilitate și bunătate! Adevărată iubire în comuniunea cu Dumnezeu și cu oamenii! Iată, același divin Apostol Pavel spune: Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Iisus Hristos. Căci întru El v-ați îmbogățit deplin întru toate, în tot Cuvântul și în toată cunoștința. Astfel, mărturia lui Hristos s-a întărit în voi, întrucât voi nu mai sunteți lipsiți de niciun dar, așteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos.[17]
O, Doamne Dumnezeule, dar Rugăciunea pentru întreaga omenire și pentru fiecare dintre noi? Câtă solidaritate sfântă. Iată cum scrie ucenicului său, Timotei, înaripatul Apostol Pavel: Vă îndemn, dar,înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.Că acesta este lucru bun si primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască si la cunoștința adevărului să vină.[18]
Atunci când lucrurile nu merg bine în țară și în lume este semn vădit că sunt prea puțini cei care se roagă cu adevărat lui Dumnezeu pentru cei care conduc destinele lumii create de El și că suntem vinovați, fiecare în parte, de toate insuccesele și relele care străbat omenirea de la un capăt la altul.
Când seceta, boala, furtunile, fulgerele, trăsnetele și răutățile de tot felul vin asupra noastră și ne cuprind aria vieții, Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne plecăm deîndată genunchii, fiecare în parte, dar și în comuniune, și să înălțăm rugi fierbinți către Dumnezeu, ca să ne izbăvească de toată întâmplarea cea rea.
Pe lângă dovezile biblice, din cele foarte multe, despre rugăciune și celebrii rugători la Dumnezeu – adevărați Campioni ai Rugăciunii – dintre care cel dintâi este Domnul nostru Iisus Hristos, spre mângâierea noastră vom arăta și câteva mărturii ale Sfinților Părinți ai Bisericii Viului Dumnezeu.
Iată, de pildă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Rugăciunea este cea dintâi datorie a creștinului. Este vreme de orice lucru de sub cer, spune Eclesiastul[19]. Cum, dar, să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru de sub cer? Rugăciunea este suflarea omului duhovnicesc. Așa cum prin respirație omul trage aerul din jurul său și inspiră din el vitalitatea și forța, tot astfel prin rugăciune, sufletul se deschide în fața Duhului lui Dumnezeu, prezent pretutindeni și primește din El viață și putere duhovnicească.
Confratele Sfântului Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, ne îndeamnă: Să nu uitați: se întâmplă ca cineva să înceapă rugăciunea ca un păcătos și să o termine ca un drept; adăugând: Capul tuturor virtuților este dragostea, fără de care nici postul, nici privegherea, nici osteneala, nu înseamnă nimic. Diavolul îl poate imita pe om în toate!
Și dacă vom zice de post? Nici el nu mănâncă nimic! Îi zicem de priveghere? El nu doarme niciodată și umblă mereu răcnind ca un leu. Numai dragostea și smerenia nu le poate imita!
Vom medita, desigur, cu puțină osteneală și la cele cuprinse în opera Sfântului Efrem Sirul: Rugăciunea, fără dragoste nu este ascultată de Domnul Dumnezeu, pentru că numai dragostea deschide ușile Paradisului și dacă vrei ca rugăciunea ta să zboare liber până la Dumnezeu, atunci dă-i două aripi: postul și milostenia!
Iar ca maximă prudență, să ascultăm ce spune Sfântul Ioan Scărarul: Să nu te mândrești când te rogi pentru alții și ești ascultat, pentru că ceea ce a lucrat adânc a fost credința lor!
Să nu uităm, de asemenea, după ce am făcut tot felul de rugăciuni, să pomenim cu sufletul și cu inima pline de recunoștință, în rugăciunile îndătinate pe toți copiii lui Dumnezeu, zidiți de la începutul lumii și până azi.
În aceste rugăciuni supreme vom cuprinde toată omenirea plecată la Dumnezeu, dar și pe moșii și strămoșii noștri, părinții noștri, frații și surorile și pe toți ostașii căzuți pe toate câmpurile de luptă pentru apărarea țării, întregirea neamului românesc și slava Sfintei noastre Biserici, așa cum se pomenește în cadrul Sfintei Liturghii, îndemnându-i pe toți creștinii, creștinele, dar și pe cei cu inimă bună din alte confesiuni și religii ale lumii!
Dreptmăritori creștini, Iubitori ai Învierii lui Iisus,
După cum vă este cunoscută Istoria Românilor, din toate timpurile și locurile, ostașii și ofițerii Armatei Române au apărat cu vrednicie, frumusețea lumii văzute din România. Documentele istorice ale timpului ne stau drept mărturie despre suprema jertfă a românilor de a-și apăra Țara de năvălirea altor neamuri asupra noastră.
Așa cum Domnul nostru Iisus Hristos, a Cărui Sfântă Înviere o prăznuim în fiecare an și în fiecare zi a omului, este Cel care S-a jertfit pe Cruce și ne-a curățat de păcatul strămoșesc și de toate păcatele omenirii, dar și ale fiecăruia, în parte, împăcându-ne cu Dumnezeu Cel Atotputernic, pentru totdeauna, așa și ostașii români, în toate războaiele, și-au jertfit viața nevinovată pentru apărarea României și împlinirea visului de veacuri: Unirea cea Mare a tuturor românilor într-un Stat Național, de sine stătător, în concertul celorlalte națiuni ale lumii.
În jurnalele de război ale Reginei Maria, Gheorghe Bădescu de la Slănic, Nicolae Șuță din Domnești, Argeș, precum și în rapoartele de zi de pe toate fronturile plaiurilor românești, ni se arată, la lumina zilei, jertfele de vieți omenești, prăbușirea orașelor, a caselor, distrugerea națiunii, orfanii de război și sutele de mii de văduve, pierderea de bunuri, bolile contagioase, mutilații de război și alte traume, tragedii și spaime de tot felul. Acesta a fost prețul plătit în istorie pentru Unirea cea Mare a tuturor românilor de sub îndelungatele stăpâniri străine!
Moaștele ostașilor români de la Mausoleul din Mărășești și Mateiaș din Muscelul Argeșului, toți ostașii căzuți pe câmpurile de luptă și așezați sub glie în cimitirile de pe întinsul României și în cele din Europa, așteaptă învierea cea dreaptă și luminoasă, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat a treia zi din mormânt, întâmpinându-i în gloria Împărăției Luminii Sale Veșnice!
La împlinirea unui secol de la Unirea cea Mare a tuturor românilor, aducem cinstire memoriei celor ce s-au jertfit pentru o Românie liberă și fericită, izbăvită de toate durerile veacurilor prin care a trecut.
Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!
Să-L rugăm să ne apere țara de năvălirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi!
Vă dorim zile sănătoase și ani cu rod îmbelșugat, neuitând să-I mulțumim Domnului Dumnezeu în toate rugăciunile pentru darul vieții și gândul de a ne întrupa în frumusețea acestei lumi văzute și de a ne bucura de Învierea lui Iisus din mormânt!
Hristos a Înviat România la o nouă viață!
Cu dorirea ambelor fericiri – cea pământească și cea cerească –
Vă întâmpină,
Calinic Argeșeanul, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului
 

[1] Ioan 10, 30.

[2] Ioan 17,21.

[3] Efeseni 4,3.

[4] Galateni 3,28.

[5] Ioan 17,11.

[6] Romani 1,8; 7,25; Efeseni 5,20; Coloseni 3,17; Evrei 13,15.

[7] Psalmul 50,1.

[8] Romani 7,25.

[9] I Timotei 1, 12.

[10] Psalmul 102, 8 și 13.

[11] I Corinteni 6, 19-20.

[12] Isaia 61,10

[13] Psalmul 85, 12,14,16.

[14] Luca 1, 74-75.

[15] Romani 6,22.

[16] Romani 1, 8-10.

[17] I Corinteni 1, 4-7.

[18] I Timotei 2, 1-4.

[19] Eclesiast 3,1.

Denia Prohodului la parohia Oești Ungureni din protoieria Curtea de Argeș

Sfânta Lumină de la Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim a ajuns la Catedrala Arhiepiscopală