in

Pocăiala torţionarilor politici

Doresc să reamintim publicului românesc de la Argeş şi dincolo de fruntariile ţării că Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în 3-4 ianuarie 1990, a făcut cel mai eficient gest de pocăinţă în public.

S-a publicat imediat şi a fost transmis tuturor preoţilor, personalului monahal şi tuturor creştinilor români din ţară şi din lume.

Anii au trecut. Documentul a rămas un act istoric de pocăinţă, făcut sincer şi cu responsabilitate, deşi n-ar fi trebuit să-l facă decât pentru „uz intern”. Că s-a făcut, acum este considerat o capodoperă de pocăinţă sinodală. Aşa a înţeles ierarhia ortodoxă românească să ceară iertare tuturor românilor de pretutindeni pentru siluirile comise de dictatura comunistă asupra clerului şi poporului. Culmea, adică cerem să fim iertaţi că am fost batjocoriţi!

Desigur, unii dintre noi ar spune că n-ajunge numai acel act sinodal de pocăinţă. Aş veni să subliniez cu o întrebare: Putem vedea un document de pocăinţă publică din alte zone de activitate?

Cred că ar fi fost potrivit un document de pocăinţă şi al torţionarilor politici. Aceştia, ca s-o spunem oblu, n-au catadicsit să se arate vinovaţi de toate nenorocirile venite, o parte din import, o parte fabricate la noi cu asistenţă de „specialitate” şi altele scornite chiar de autohtoni.

N-am auzit până acum ca cei care au semănat spurcăciunile ideologice prin dumbrăvile României să se fi spovedit lui Dumnezeu ca să-i ierte că au distrus o parte a omenirii. Omenire care nu se putea apăra de dictatura ce nimicea orice împotrivire, precum şi virtutea acestui neam românesc blând şi curat ca roua dimineţii.

După ce lumea s-a „învăţat” cu teroarea, nici azi chiar, aproape nimeni nu mai doreşte să întrebe pe împuterniciţii de ieri care ne „privegheau” activitatea, cât elan puneau din porunca vremii şi cât se dezlănţuiau din propria voire!

Torţionarii politici de ieri, care mai sunt, stau după cortina de fier şi se pregătesc şi ei de o pocăială publică. S-ar cuveni pentru echilibrul moral într-o ţară pironită de răutăţile veacului.

Torţionarii de ieri, care au făcut dosare românilor, azi morţi sau încă vii, au făcut cel mai mare rău românilor şi României. Aşa s-a mâncat pâine pe sminteala pe care o îndurăm şi azi.

Realizăm noi azi, ce batjocură s-a administrat României din anul 1945 până în 1989?

Realizăm noi efectele otrăvirii depozitate în milioanele de dosare de către o dictatură politică nedorită vreodată de români?

O ţară civilizată îşi apără sănătoşii, dar şi bolnavii infectaţi cu hiv-ul ateist dictatorial. Aşa porunceşte şi Hristos care a venit să mântuiască pe cei păcătoşi.

Istoria de mâine, dacă o vom mai prinde, poate va consemna şi tragedia socială a unei ţări de la paralela 45 care a fost victima „călăilor fără nume”.

Calinic Argeșeanul, Să ne salvăm de la un nou holocaust – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 19 octombrie 2018

ZIUA MONDIALĂ A SPĂLATULUI PE MÂINI – sărbătorită la Grădinița Băiculești