in ,

Posesiunea: dambla la cap

Din sânul mamei noastre, înainte de a ne naşte, spunem: mama mea, ţara mea, pământul meu, Universul meu, Dumnezeul meu! Adică, totul este al meu? Şi aşa trăim, sărmanii de noi şi aşa murim fiind totul al nostru, până şi moartea, nu?

Pitagora (c.560-500 î.Hr.), în privinţa posesiunii, spune: „Fii încredinţat că nu-ţi apar-ţine ceea ce nu posezi înlăuntrul spiritului tău”, iar Euripide (c. 480-406 î.Hr.) păşeşte pe urmele lui Pitagora: „Noi muritorii nu posedăm în deplină proprietate bunurile noastre, ci suntem numai administratorii averii zeilor. Când vor, ei o iau înapoi!”

Iar cei cărora îşi lipesc viaţa de posturile în care sunt puşi cu de-a sila sau de bună voie, Seneca (4 î.Hr. – 65 d.Hr.) le reaminteşte: „Un suflet mare, conştient de natura sa superioară, se sileşte ce-i drept, să se poarte virtuos şi să fie activ în postul în care a fost aşezat, însă el nu socoteşte ca propriu nimic din cele ce-l înconjoară, ci se foloseşte de ele ca şi cum ar fi împrumutate, străin şi grăbit!”

Seneca umblă cu „parul” prin cetate!

Leac pentru dambla la cap!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 3 martie 2019

Spectacol dedicat lui Ion Creangă la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș