in ,

Răzvrătirea-i ateistă

(Publicat în: 2 ianuarie 2020)

Când firea noastră este cuprinsă de ură, la temelie se află revolta. Această stare de revoltă se îndreaptă, poate fără să ne dăm seama, împotriva Creaţiei. Doar din dragoste prea multă pentru Dumnezeu, am putea uita Creaţia. Acesta ar fi un semn al detaşării de obişnuitul de fiecare zi.

Ca mai mare „meşter” decât alţii, Cioran dezlegă şi această necunoscută a urii împotriva lui Dumnezeu. Iată cum: „Ura împotriva lui Dumnezeu plecă din scârba de tine însuţi. Îl ucizi (pe Dumnezeu din inima ta!) pentru a-ţi masca prăbuşirea!”.

Pentru a ne mai tămădui de otrăvurile aruncate la îndemâna tuturor, Cioran, ca şi nehotărâtul din poveste, o dă şi pe drumul, al cărui indicator zice: „Orice răzvrătire este ateistă” şi că: „Anarhia n-a intrat în planul Creaţiunii”, iar „până astăzi, orice răzvrătire se îndreaptă împotriva lui Dumnezeu…”.

Lui Cioran, după cum însuşi mărturiseşte, tinereţea i-a fost marcată de lipsa de credinţă şi de furia (revolta) care nu-i lipsea, împotriva lui Dumnezeu.

Ce să mai înţelegem din „apucăturile” gândirii lui Cioran?

Dacă pentru el Dumnezeu nu există, care-i obiectul urii lui?

Cioran, după ce infirmă, afirmă! Și invers!?!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 2 ianuarie 2020

Sinaxar 3 ianuarie 2020