in ,

Să ne curăţim ţara de spurcăciunile aduse de alţii

Dacă ne-am fi născut în Singapore sau Irlanda de Nord, poate că n-am fi azi hărbătăluiţi cu tot felul de inepţii. Una este să te naşti în Insulele Canare şi cu totul alta este să vezi lumina zilei în România, ţară râvnită şi pusă chiar în „buricul” Europei dacă facem un centru între Gibraltar şi Munţii Urali.

Ce nefericire pe capul nostru să ne trezim peste noapte că suntem puşi să învăţăm tezele marxist-leniniste!

Ce nefericire peste sufletul nostru să fim siliţi a deveni străini în propria ţară şi a purta la butonieră semnul ideologiei impuse cu secera şi ciocanul colorate în roşu!

Ce nefericire peste inima noastră căsăpită de suspiciune şi ură, semănate în toate segmentele vieţii sociale şi înfurcirea cu pârâciuni întreţinute de Direcţii şi Departamente!

Peste firea românului au plutit sute şi mii de ani tot felul de primejdii. Veacul al XX-lea avea să aducă un holocaust – cele două războaie mondiale – şi încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Românii au avut de ispăşit cu vârf şi îndesat de pe urma neamurilor hulpave care ne-au pândit călcâiul de-a pururi.

Nu ne este cunoscut până acum dacă ţările Europei şi ale lumii – care dintre ele? – în afară de cele din fostul Bloc comunist – ateu – au reuşit să-şi încondeieze concitadinii în milioane de tomuri, numite dosare, cuvânt urât, de altfel, pentru că el cuprinde tot felul de lucruri adunate de grijulii politruci.

Întrebarea cheie, pentru orice minte limpede, ar trebui să fie: Pentru ce s-au făcut aceste adunături de înscrisuri şi de ce s-au încălcat drepturile fundamentale ale omului?

Acum, când se vorbeşte şi s-a făcut primul pas către aderare în familia ţărilor europene s-ar putea pune cu mai multă acuitate problema respectării drepturilor omului. Ştim cu toţii că în Carta Naţiunilor Unite sunt prevăzute clar drepturile fundamentale ale omului.

Dar şi cu drepturile acestea ale omului este ca ziua şi noaptea. Când este ziuă pe o parte a globului, pe cealaltă este noapte. Într-o parte a lumii se respectau acele drepturi trâmbiţate, iar în altă parte a lumii cortina de fier căzuse de peste o jumătate de veac.

În acest întuneric s-au săvârşit multe blestemăţii şi multe nenorociri. Ţările cuprinse în Pactul ideologic, fără Dumnezeu şi omenie, au dat tributul nevolnic de vieţi şi conştiinţe.

La o întrunire a scriitorilor, la începutul lunii septembrie, sub genericul „Gâlceava condeielor cu securitatea”, articol publicat în Viitorul Argeşului (1 septembrie 2006), academicianul Eugen Simion spunea: „Aflăm în fiecare seară de la televizor cine a mai turnat pe cine, domnule! Ei au condus România (sistemul comunist), ei au luat marile decizii, ei au distrus ţărănimea română, ei i-au băgat pe intelectuali la Canal, ei au organizat cenzura? Unul care a lucrat în Comitetul central nu are nici o vină?”

Holocaustul pornit şi împotriva românilor trebuia să înghită totul, chiar şi graniţele ţării nu numai pe cei cuprinşi între fruntarii.

Ambasadorul U.N.E.S.C.O., Nicolae Manolescu, Preşedintele Scriitorilor din România, legat de această dramă şi tragedie abătută asupra României, a spus: „Nu poţi cere tuturor să fie fan Mihalache pe care l-au bătut până l-au omorât pentru că nu a vrut să colaboreze. Extraordinar, dar e Ion Mihalache. Este unul singur. Nu poţi să le ceri tuturor să aibă tăria lui Ion Mihalache.”

Dar sutele şi miile de preoţi şi creştini care au îndurat nenorocirea abătută asupra ţării şi a Bisericii, însumând mii şi milioane de ani de închisoare?

Cu toate măsurile diabolice venite peste România, din care unii au scăpat prin fuga peste graniţă, alţii au stat straşnic împotrivindu-se, iar cei mai slabi de îngeri plecându-şi capul, putem spune că neamul acesta carpatic încă n-a murit.

Se ştie că Hitler plănuise ca rasa ariană (termen folosit de rasişti), dacă nu era învins, să populeze Europa, iar ceilalţi să fie duşi pe insulele îndepărtate de Europa pentru a fi exterminaţi între timp.

În România, se pare că se delimitau apele, cele aşa zise „limpezi” de cele tulburi, învolburate şi mocirlite de cei care ne-au distrus viaţa şi libertăţile elementare.

Dacă mai ieri, spaimele te apucau când erai chemat la interogatoriu şi ameninţările sau bătăile te sileau la delaţiune, astăzi, cam tot aceia trebuie să răspundă în faţa naţiunii, de ce nu s-au opus sistemului instaurat pe la noi de străinii care n-au avut de lucru în ţara lor. Mare catastrofă şi cu robiile suferite.

Corect şi responsabil este să se facă analizele imparţiale ale cauzelor care au generat nenorocirile în România şi să nu se prăvale alte mizerii asupra oamenilor.

Milioanele de dosare fabricate ne arată clar că românii au avut de trecut prin mari nenorociri de conştiinţă şi că este grav să facem alte răni celor deja răniţi de dictatura politică atee.

Hotărât, holocaustul asupra libertăţilor elementare ale românilor s-a comis. A umbla azi, acuzând din nou, cu instrumentele adunate de torţionari şi folosite de mincinoşii veacului trecut, mi se pare o reînviere a metodelor, care credeam că au murit odată cu vărsarea sângelui nevinovat acum 17 ani!

Pentru a nu crede că „ochiul” fiarei din nou clipeşte asupra României şi a Bisericii, aşteptăm ca noii lideri, curaţi ca lumina şi care se ocupă cu spălarea feţei româneşti de mânjelile de aiurea, să pornească un proces al naţiunii române împotriva celor care ne-au călcat în picioare şi ne-au distrus fiinţa neamului peste 50 de ani!

Aceasta ar fi o vitejie demnă de lăudat.

Să curăţim ţara de spurcăciunile aduse de alţii şi să ne pregătim pentru mâine în Europa mare, unde credem că nu se vor mai adăuga nenorociri ca cele pe care le-am îndurat peste jumătate de veac.

N-aş crede că cei care ne „iubesc” doresc, poate, acum un genocid moral, ca „opera ateo-comunistă” să aibă capacul potrivit peste oala nenorocirilor.

Calinic Argeșeanul, Să ne salvăm de la un nou holocaust – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 18 octombrie 2018

Milostenia și rugăciunea, bucurie pentru suflet – mănăstirea Glavacioc