in ,

Şacalismul social

Pe acela care se gândea doar cum să îi jupoaie pe cei din jur, cei mai vechi îl numeau şacal sau hienă. Cei care te aşteaptă să calci un pic pe bec, te plesnesc de îndată, de vezi scântei verzi.

Licheaua din umbră, nerăbdătoare, îţi întinde ispita laţului, ca să-ţi sugrume onoarea, cu mare bucurie rânjind a izbândă dobitocească.

Harpagonii au înghiţit totul în cale pentru a se lăuda de ispravă ca de un mare succes în viaţă.

Cei cu bube netămăduite, strigă din prisosul puroiului care îi inundă pe dinlăuntru a sufocare adâncă.

Şarpele îşi lasă pielea în fiecare an. Aţi întâlnit pielea bătută de soare, ape şi vânt?

Dacă n-o leapădă, moare.

Să ne fie de pildă!

Calinic Argeșeanul, Mersul printre stele – vol.  Cu pana printre idei, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.

 

Sinaxar 31 decembrie 2018

Sinaxar 1 ianuarie 2019