Sfântul Simeon Stâlpnicul

Sfântul Simeon Stâlpnicul (390-459) este prăznuit pe 1 septembrie. S-a născut din părinți țărani, în satul Sis, din Asia Mică. A părăsit casa părintească la vârsta de optsprezece ani și a îmbrățișat viața monahală la mănăstirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trăit ca anahoret. Sfântul Simeon Stâlpnicul s-a făcut începătorul unei practici necunoscute până la el, aceea de a se ruga zi și noapte de la înălțimea unui stâlp. De aici a primit și numele de "Stâlpnicul".

Viața Sfântului Simeon o aflăm din trei surse diferite: scrierile călugărului Antonie, care a luat parte la adormirea sfântului, scrise în limba greacă; o scriere în aramaică, a doi alți nevoitori, Simeon fiul lui Apollon și Barhtar Barudan; "Istoria" lui Teodoret de Cir. Sfântul Simeon s-a născut în anul 386, într-o micuță localitate din Munții Amanus. După intrarea sa în monahism, nevoințele acestuia au început să fie renumite printre creștini.
Din viața sa aflăm că de două ori a venit mama sa la el, ca să-l vadă. Menționăm că stâlpul pe care se nevoia avea șaisprezece metri înalțime. Dar de fiecare dată, necoborând de pe stâlp, Sfântul Simeon Stâlpnicul i-a zis: "Nu mă tulbura, maică. De va voi Dumnezeu, ne vom vedea față către față întru a Sa împărăție." Sfântul Simeon Stâlpnicul a luptat cumplit cu taberele drăcești, pe care le-a biruit de fiecare dată cu rugăciunea către Dumnezeu. El a lucrat multe și mari minuni, vindecând prin cuvânt și rugăciune pe mulți dintre cei ce zăceau în boli grele. La stâlpul lui veneau oameni de pretutindeni, bogați și săraci, împărați și robi. Nimeni nu pleca de la Stâlpul Sfântului Simeon neajutorat. Sfântul Simeon le vindeca bolile, le alina durerile sufletului, îi povățuia pe calea vieții, îi certa pe cei care nu credeau drept. El a convins-o pe împărăteasa Eudoxia să se lepede de erezia lui Eutihie și să creadă ortodox. El s-a nevoit în timpul domniilor lui Teodosie cel Mic, Marchian și Leon cel Mare.
După 37 de ani petrecuți pe stâlp, sfântul a trecut la Domnul în anul 459. Trupul său a fost dus, cu mare cinste, în Antiohia, fiind sărbătorit anual, la 1 septembrie.
Troparul Sfântului Cuvios Simeon Stâlpnicul:
Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinților celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite și vieții celor fără de trup, fiind în trup. Simeoane, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Tot astăzi, facem pomenirea:
– Sfântul Dionisie Exiguul;
– Minunii săvârșite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Mănăstirea Miasinilor;
– Sfintei Cuvioase Marta, mama Sfântului Cuvios Simeon Stâlpnicul;
– Sfintei Cuvioase Evantia; a adormirii lui Isus Navi;
– Sfintelor patruzeci de Mucenițe Fecioare și a lui Amun, diaconul, dascălul lor;
– Sfinților Mucenici și frați Evod, Calista și Ermoghen;
– Sfântului Cuvios Meletie cel Nou, care s-a nevoit în Muntele Myopolis de lângă Theba (Capadocia);
– Sfântului Mucenic Anghel.
Mâine, facem pomenirea Sfântului Mucenic Mamant.
Sursa: CrestinOrtodox.ro

31 august, Ziua limbii române

Binecuvântări arhierești la început de an nou bisericesc