in

Teofan, din neamul Basarabilor, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

Timpul şi spaţiul, întru sfinţire, prin darul veşnic al Prea Sfintei Treimi, a fost pentru Mitropolia Moldovei şi Bucovinei o mare şi duhovnicească bucurie, între sărbătorirea Înălţării Domnului Iisus la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt.

Mănăstirea Neamţ, vatra ocrotitoarea a focului Credinţei, Nădejdii şi Dragostei, în anul 2008 şi-a adăugat sieşi, clerului şi poporului dreptmăritor creştin, nouă cete de sfinţi, rugători în preajma Tronului Atotputernicului Dumnezeu.
La 5 iunie, de ziua Înălţării Domnului Iisus şi pomenirea Eroilor Neamului, s-a săvârşit proclamarea canonizării sfinţilor din vetrele monahale ale Moldovei şi Bucovinei şi din munţii cei vestiţi cu sihaştrii ai Carpaţilor de Răsărit: Amfilohie şi Simeon de la Pângăraţi, Chiriac şi Iosif de la Bisericani, Partenie şi Rafael de la Agapia, Chiriac de la Tazlău, Ioan de la Râşcaşi Iosif de la Văratic.
Soborul cel mare de arhierei din Biserica Străbună a României, cu întâiul slujitor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, au împlinit cuvintele profetice ale strălucitului mitropolit Dosoftei, şi el acum în ceata sfinţilor, aşezând în calendarul creştin ortodox român, din veac rugătorii sfinţi, cinstiţi tocmai din timpurile trecute, care devin mereu un permanent prezent duhovnicesc.
Ca-ntr-un iureş duhovnicesc, bucuria şi rugăciunile, de la proclamarea canonizării sfinţilor de la Mănăstirea Neamţ, s-au revărsat ca razele soarelui spre Iaşii Moldovei. Al optzecilea arhiepiscop şi mitropolit, al cetăţii de cultură şi duhovnicie, Înaltpreasfinţitul Teofan, a fost întronizat de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 8 iunie, zi plină de soare şi lumină.
Măritul sobor arhieresc, preoţii, monahii, monahiile, şi dreptmăritorii creştini de pretutindeni s-au bucurat de împreună liturghisire şi plinirea Harului Duhului Sfânt, care pretutindenea este şi pe toate le plineşte!
După ce se arată ca într-o frescă uriaşă, realizările binecuvântate în Arhiepiscopia Iaşilor şi Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Părintele Patriarh Daniel a grăit: „Mai sunt încă multe de făcut. Prin urmare, multiplele activităţi care se desfăşoară acum pe plan liturgic – pastoral, edilitar-gospodăresc, cultural-misionar şi social-filantropic, în parohii şi mănăstiri, în şcoli teologice, în centre culturale şi în instituţiile sociale ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, trebuie continuate şi amplificate.
Graţie hărniciei şi jertfelniciei ierarhilor, clerului şi credincioşilor, s-au desfăşurat în anii trecuţi multe activităţi spirituale şi sociale cu roade îmbucurătoare, dar mai sunt încă multe de făcut, mai ales în ceea ce priveşte continuarea zidirii de biserici şi pictarea lor, restaurarea bisericilor monumente istorice, construirea de case parohiale şi sociale, deoarece numai jumătate din cele peste 1100 de parohii din Arhiepiscopia Iaşilor dispun de case parohiale, care facilitează prezenţa permanentă a preotului în mijlocul credincioşilor.
O atenţie prioritară trebuie acordată intensificării vieţii spirituale din parohii şi mănăstiri, din şcolile de teologie şi din toate instituţiile bisericeşti, deoarece fenomenul secularizării, ca slăbire a vieţii de rugăciune, a comuniunii spirituale şi a întrajutorării frăţeşti între oameni, este din ce în ce mai perceptibil, ca urmare a dezvoltării unei mentalităţi individualiste, materialiste şi fără sensibilitate pentru valorile spirituale şi eterne.
Speranţa noastră că noul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei va împlini misiunea la care a fost chemat acum se bazează mai ales pe dragostea pentru lucrările sfinte şi sfinţitoare a clerului şi credincioşilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, dar şi pentru faptul că Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan are deja o bogată experienţă pastorală, culturală, misionară şi social-filantropică, acumulată în cei aproape opt ani de arhipăstorire în Mitropolia Olteniei.
De aceea, astăzi, îl încredinţăm pe Înaltpreasfinţia Sa clerului, cinului monahal şi credincioşilor din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi ierarhilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei spre a fi cinstit cu preţuire şi ascultare duhovnicească şi spre a fi ajutat în împlinirea slujirii şi misiunii sfinte la care a fost chemat de Biserică. Iar Înaltpreasfinţiei Sale îi încredinţăm clerul, cinul monahal şi credincioşii dreptmăritori din Arhiepiscopia Iaşilor, spre păstorire pe calea mântuirii”.
După ce a fost condus în tronul arhieresc al Catedralei Mitropolitane, Înaltpreasfinţitul Teofan, noul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, s-a adresat Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române: „Preafericirea Voastră, acum aproape 18 ani, noul Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în persoana Preafericirii Voastre, era aşezat în acelaşi tron arhieresc de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist.
Au trecut aproape două decenii din care, aici, în Moldova, misiunea Bisericii s-a îmbogăţit continuu. S-au zidit foarte multe biserici, s-au reînfiinţat şi înfiinţat numeroase mănăstiri, Facultatea de Teologie din Iaşi şi numeroase Seminarii Teologice au adus deja rod bogat în ograda Bisericii, prezenţa misiunii prin mass-media a devenit o evidenţă recunoscută de toţi, instituţiile de caritate s-au înmulţit, baza materială s-a consolidat.
Preiau de la Preafericirea Voastră sarcina coordonării acestei slujiri şi îl rog pe Dumnezeu să-Şi arate puterea Sa luminându-mi mintea, întărindu-mi voinţa şi adâncindu-mi credinţa întru împlinirea voii Sale.
Mulţumesc Preafericirii Voastre cu recunoştinţă pentru osteneala ce v-aţi luat, împreună cu membrii Centrului Eparhial, întru organizarea acestei festivităţi de întronizare şi îl rog pe Dumnezeu Să Vă păzească în darul milei Sale cu sănătate, zile îndelungate şi frumoase în slujirea Viei Sale, Biserica lui Hristos din România”.
Îndreptându-mă din Ţara Muşatinilor spre Ţara Basarabilor, cuprins de împlinirea bucuriilor duhovniceşti în Biserica Străbună, am mulţumit Prea Sfintei Treimi.
Gândul şi privirea minţii mi s-au aşezat pe slovele scrise oarecând de Mihai Eminescu, numit de Tudor Arghezi: „sfântul preacurat al viersului românesc”:
„Bisericii Ortodoxe Româneşti se datoreşte introducerea limbii române în Biserică şi Stat, ea este mama neamului românesc. N-a fost ea aceea care a dat reazemul evanghelic? N-a fost ea care a apărat intactă creştinătatea faţă de agresiunea străinilor? N-a fost aceea, care în persoana lui Varlaam Mitropolitul a făcut ca Duhul Sfânt să vorbească în limba neamului românesc? Să redea în graiul de miere al coborâtorilor armiilor romane Sfânta Scriptură şi preceptele Blândului Nazarinean? Şi numai arde candela veşnică la capul binecredinciosului şi de Hristos iubitorului Ştefan Voievod?”
Slăvit să fii pururea, blând neam românesc, iubit şi răsfăţat de Dumnezeu întru sfinţii Săi, pururea ocrotitori şi rugători, Prea Sfintei Treimi!   
Calinic Argeșeanul, Între umbre și lumini, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.
 

Sinaxar 30 iunie 2018

Sinaxar 12 iulie 2018