in ,

,,Voluptatea de a nega”

(Publicat în: 23 ianuarie 2020)

Când ești aproape ultima căzătură, te invadează grosolănia cinismului și-ți dai drumul la gură și la condei fără nicio cuviință, este semn de mare neputință. E greu să ieși din această maladie, care cuprinde, până la urmă, întreaga arie a vieții.

Acesta este drumul neputinciosulu!

Cioran se plângea, întrebându-se dacă nu cumva Dumnezeu și-a întors blestemele împotriva lui. După ce ,,bălăcărea” pe Dumnezeu cu prisosință, revenea la normalitate: ,,Orice ocară la adresa Lui (Dumnezeu) se întoarcea împotriva celui ce a spus-o. Căci distrugându-L (din inima noastră, n.n.) și-a tăiat creanga de sub picioare. Ai zdruncinat tăriile, ți-ai zdruncinat tăria.”

Pe Cioran, din când în când, Păcală îl plimba cu ușa prin copaci!

Calinic Argeșeanul

Sinaxar 23 ianuarie 2020

Icoana – fereastră către Dumnezeu, simpozion în comuna Domnești